Cu aproximativ cinci luni înaintea sfârşitului său, l-a vizitat măicuţa Platonida, de la mănăstirea Celui Nezidit din Sibirsk. Se ducea la Arzamas, la un medic renumit. Voia să-i ceară sfat despre durerile pe care le avea la cap, la obraz şi la ureche. Mai înainte, însă, a trecut pe la Sarov, ca să ia binecuvântarea Sfântului Serafim pentru tratament.

A stat la Sarov cinci zile. De patru ori pe zi mergea la chilia stareţului, dar nu putea să-i vorbească. Sfântul, din motive necunoscute, primea atunci foarte rar vizitatori.

În cele din urmă, a primit-o în locaşul din pustie. I-a pus metanie până la pământ părintelui şi i-a cerut binecuvântare pentru începerea tratamentului.        

– Nu, nu începe tratamentul, a spus acela. Şi arătând spre cer, a adăugat: Iată cine te va vindeca. Mergi acum şi spală-te la izvor!

Măicuţa nu se mai spălase cu apă rece de trei ani, adică de când se îmbolnăvise, pentru că îi era teamă să nu răcească. Însă când i-a spus stareţul, n-a şovăit deloc. S-a dus l-a izvor şi s-a spălat. Din păcate, durerile s-au înteţit. Sfântul a îndemnat-o să bea din apa izvorului. Îndată ce a băut, a încercat o durere martirică la faţă şi la dinţi. La urmă, stareţul şi-a întins mâna dreaptă spre obrazul care o durea şi a zis:

– Dumnezeu te va ocroti până la sfârşit. Mergi pe calea păcii.

Măicuţa a simţit imediat cum durerea a încetat şi de atunci n-a mai deranjat-o nimic. La plecare, Sfântul a binecuvântat-o cu crucea ce-o purta la piept şi i-a spus:

– Să nu-ţi pare rău că nu m-ai văzut mult. Am făcut o pomenire pentru o soră care a adormit.

– Pot nădăjdui că vă voi revedea, părinte?, a întrebat măicuţa.

 Ne vom vedea acolo, a zis stareţul, arătând spre cer. Acolo e mai bine, mai bine, mai bine!

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 250-251)