Lumea se sfinţeşte prin darul lui Dumnezeu. Şi atunci e necesar ca omul să-şi dorească să fie un vas al lui Dumnezeu. Ne spune Domnul Hristos vorbind cu apostolii Săi, că atunci vor primi pe Duhul Sfânt când se va putea spune despre ei: voi nu sunteţi din lume – deci voi nu sunteţi din lumea aceasta, ci sunteţi pregătiţi pentru Duhul Sfânt.

Aşa ceva trebuie să facă toţi credincioşii, să se ridice mai presus de lumea aceasta după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă asemănaţi chipului acestui veac”, arată că trebuie să ne pregătim să devenim ceea ce vrea Dumnezeu să devenim, şi aceasta o fac toţi credincioşii şi mai ales trebuie s-o împlinească călugării.

Când m-am făcut călugăr, Dumnezeu să-l odihnească pe mitropolitul Nicolae Bălan de atunci, împreună cu mine s-au mai făcut călugări încă doi şi când ne-am întâlnit mitropolitul a zis: „Să ştiţi, că voi astăzi aţi spus lumii ceva ce nu poate spune altcineva decât tot într-o situaţie din aceasta, aţi spus lumii că viaţa poate fi trăită şi altfel decât trăieşte lumea viaţa aceasta”. Bineînţeles că nu o să fie niciodată o lume din călugări. Totdeauna călugării o să fie o excepţie. Adică, în primul rând să fie buni. Mult mai buni decât oricare din lumea aceasta.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 177-178)