Privind nedreptatea omului nedrept, ne întrebăm adesea de ce nu-l trăzneşte numaidecât Dumnezeu şi să ne mântuiască astfel de nedreptatea lui? Însă în aceste cazuri noi uităm de obicei să ne întrebăm: de ce oare mama nu-şi omoară numaidecât copilul, când îl surprinde în faptă rea? De ce oare pe noi - adică pe mine şi pe tine - Dumnezeu nu ne trăzneşte numaidecât când ne surprinde în faptă rea?

În fiecare om există un capital de viaţă sădit de Dumnezeu. Nici un gospodar nu-şi taie livada dacă nu a rodit într-un singur an, ci aşteaptă cu nădejde anul al doilea şi al treilea. Nedreptatea unui om este un an nerodnic, şi Dumnezeu tace cu nădejde şi aşteaptă.

Câteodată aşteaptă în zadar, Iuda rămâne tot Iuda. Însă adesea se întâmplă ca livada neroditoare să aducă un rod bogat, şi Saul să devină Pavel.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 195-196)