Spre sfârșitul slujbei Utreniei, imediat după cântarea Doxologiei și a troparului rânduit, al duminicii din cele două tropare finale sau al sărbătorii respective, urmează ecteniile finale ale slujbei de dimineață.

Stând preotul în fața Ușilor Împărătești (sau diaconul în cazul în care este) rostește ectenia întreită („Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…”) și, îndată după aceasta, ectenia cererilor („Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineața Domnului…”), aceeași ce se regăsește și la slujba Vecerniei, după rugăciunea Învrednicește-ne Doamne.

După ecfonisul ecteniei cererilor, preotul se întoarce cu fața spre credincioși și îi binecuvintează, rostind cuvintele „Pace tuturor!” și „Capetele noastre Domnului să le plecăm”, după care, întorcându-se cu fața spre Sfânta Masă, în timp ce strana împreună cu credincioșii cântă rar răspunsul „Ție Doamne!”, citește în taină, cu capul aplecat și descoperit, rugăciunea plecării capetelor: „Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuiești…”. În această rugăciune, preotul cere cu smerenie lui Dumnezeu să Își întindă mâna Sa cea nevăzută din sfânt locașul Său și să ne binecuvinteze, să ne ierte păcatele noastre cele nenumărate care ne întinează trupul și sufletul și, din multa Sa milostivire și nemăsurata iubire de oameni, să ne dăruiască bunătățile Sale cele lumești, cele de nevoință pentru viața noastră cea trupească și, mai mult decât pe acestea, pe cele mai presus de lume și minunate, încununându-ne la sfârșitul vieții noastre pământești cu mântuirea cea mult râvnită și cu vederea dumnezeieștii lumini. În timpul acestei rugăciuni, credincioșii stau asemenea preotului, cu inimile îndreptate către Dumnezeu și având capetele descoperite și aplecate în semn de smerenie și respect profund față de Cel ce stăpânește peste toate.

Terminându-se ecteniile finale și rugăciunea plecării capetelor, preotul se întoarce iar cu fața către cei prezenți în Sfânta Biserică și face otpustul sau apolisul, sfârșindu-se astfel slujba Utreniei.