Apropie-te de Dumnezeu cu amintirea iubirii!

Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

Gheronda era privighetoarea pustiei, care, prin viaţa sa, Îl lăuda pe Domnul pentru lumea pe care a creat-o şi Îi mulţumea pentru dragostea pe care ne-a dăruit-o. Acest lucru îmi amintea de ceea ce citisem la strană, în Biserica „Sfântul Nicolae” din Kallisia: „Fericită este viaţa pustnicilor, a celor ce se înaripează cu dumnezeiescul dor”. Mai târziu, când l-am vizitat în casa unde era găzduit, bolnav fiind, l-am găsit în pat, avându-l la căpătâi pe unul dintre fiii săi duhovniceşti, care-i vorbea despre amintirea morţii. Atunci, Părintele a spus:

‒ Aceasta nu e singura cale spre mântuire. Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

Prin aceasta, Părintele ne arată o minunată cale spre mântuire, pe care cu siguranţă că el însuşi o urma. Prin nevoinţele sale ascetice, biruise teama de moarte şi de iad şi intrase în aşteptarea răsplătirii Raiului, pe care începuse a-l gusta încă de pe pământ, „înaripat cu dumnezeiescul dor”.

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 408-409)

De la același autor

Ultimele din categorie