Când Bunul Dumnezeu îţi dăruieşte bucuria de a fi părinte, atunci dator eşti faţă de copii să-i creşti, să-i educi şi să faci tot ce-ţi stă în putinţă ca viaţa copiilor tăi, pe care i-ai primit în dar, să o ridici la înălţimea darului; aşa trăieşti, alături de ei, toate tristeţile vieţii lor, dar niciodată nu eşti singur în acest demers. Preasfânta Fecioară Maria şi toţi sfinţii la care te rogi îţi stau alături, în grija pentru sufletele pe care le-ai primit ca să le dăruieşti la rândul tău iubire. De-a lungul vieţii mele de părinte, m-am convins, nu o dată, de acest adevăr şi iată doar unul din aceste momente care arată că minunile se petrec mereu, trebuie doar să crezi, să te rogi şi să le recunoşti.

Fiica mea a absolvit cu bine Liceul de Artă din oraşul natal şi, după lungi discuţii în care trebuia să aleagă între Facultatea de Arte plastice şi cea de Medicină veterinară, a decis să continue drumul artei, hotărându-se să urmeze cursurile Academiei de Arte din Iaşi. S-a pregătit mult, cu toată seriozitatea care-i era caracteristică, și a venit ziua examenului.

Locuiam la nişte prieteni în Iaşi, care ne-au pus la dispoziţie toate cele necesare în acea perioadă şi cărora le rămânem foarte recunos­cători.

În dimineaţa examenului, fiica mea a plecat la Academie cu toate emoţiile fireşti unui asemenea moment, iar eu am rămas acasă, cu o cantitate cel puţin egală de emoţii. La un moment dat, tensiunea mea psihică a devenit atât de mare, încât am simţit foarte tare nevoia să merg şi să cer ajutorul Cuvioasei Parascheva, cum am făcut şi cu alte ocazii, în timpul studiilor mele (liceul şi facultatea le-am făcut la Iaşi). Era cam între orele 11.30-12.00, examenul începuse la ora 9.00 şi timpul de lucru era de patru ore. Stând lângă Sfintele Moaşte ale Cuvi­oasei, mă rugam: „Cuvioasă Maică Parascheva, ajut-o pe fiica mea în acest moment important din viaţa ei. Poartă-i tu mâna să facă o lucrare frumoasă şi să poată ocupa un loc la această facultate”.

A trecut timpul şi am mers să o aştept să iasă de la examenul de admitere. În sfârșit, ne-am întâlnit şi nu mică mi-a fost mirarea când primele cuvinte pe care mi le-a spus au fost acestea:

„Mamă, am avut nişte emoţii îngrozitoare şi mergea foarte greu lucrarea. Dar pe la 11.30-12.00, deodată mi-a venit aşa o uşurare și parcă-mi purta cineva mâna! Am început să lucrez cu multă îndemâ­nare şi am reuşit să termin la timp!”.

Lucrarea fiicei mele, după spusele profesorilor, a fost, de departe, cea mai bună dintre toate lucrările de admitere şi, după susținerea tuturor probelor, a reușit să intre la această facultate a doua pe listă, în ordinea mediilor. Între timp a şi absolvit Acade­mia de Arte, a susţinut examenul de masterat, fiind foarte apreciată, iar acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate va reuşi să împlinească ceea ce şi-a propus.

Eu nu pot decât să mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Fecioare Maria, Sfintei Cuvioase Parascheva şi tuturor sfinţilor pentru tot ajutorul.

Am scris aceste rânduri în semn de adâncă mulţumire către Cuvioasa Parascheva pentru tot ajutorul dat şi ca o mare rugăciune să nu o părăsească nici acum, când trece printr-o mare încercare. Am toată credinţa ca, aşa cum a ajutat-o atunci, o va ajuta şi acum şi va aduce linişte şi bucurie în sufletele noastre.

Mari sunt minunile pe care sfinţii lui Dumnezeu le fac pentru noi şi ele trebuie cunoscute, nu spre mândria noastră, că noi suntem nevrednici, ci spre slava lor şi a lui Hristos, Dumnezeul nostru. Ştiu că este așa și de aceea mă rog Bunului Dumnezeu, Măicuţei Lui Sfinte și tuturor sfinţilor să nu mă părăsească niciodată şi să mă ierte pentru greşelile mele cele mari şi nenumărate. Aduc mijlocitoare pe Sfânta noastră Maică Parascheva, căreia mă rog din tot sufletul şi am toată încrederea că mă va ajuta. Trebuie să am răbdare şi să nu conte­nesc a mă ruga.

Cu multă şi adâncă recunoştinţă, o mamă. (Anonim)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)