Întoarcerea acasă. Vai, ce bine este să te întorci! Mai ales la o casă unde te aşteaptă un tată împreună cu mulţi fraţi, surori, copii şi prieteni! Şi mai ales atunci când casa nu este o cocioabă lipsită de provizii şi goală, ci un palat împărătesc, unde un tată împărat îşi aşteaptă cu o adâncă îngrijorare copiii din depărtări. Călători, voi ştiţi că Tatăl împărătesc nu e nimeni altul decât Cel Preaînalt. Voi sunteţi copiii pe care El îi aşteaptă cu o atât de adâncă îngrijorare. Voi vă întoarceţi dintr-un ţinut străin la El. Această lume şi Adevărul sunt câmpuri ale Sale, dar ele se află departe şi sunt pline de spini. El v-a trimis în acest ţinut îndepărtat pentru ca să vă fie dor de El şi să vedeţi că fără El nu puteţi face nimic. Nu era obligatoriu ca El să se despartă de voi. Mai întâi aceasta a devenit obligatoriu pentru prima voastră mamă, Eva. Şi atunci, Dumnezeu a trimis-o pe ea şi pe urmaşii săi pe acest pământ al Său îndepărtat, pe acest câmp spinos, unde pâinea se câştigă prin sudoarea frunţii. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, pp. 52-53)