Păstorul trebuie să petreacă asemenea unui înger pe pământ, ca să aibă aceeaşi petrecere, la îndemnul Domnului şi urmând pildei Lui. El trebuie nu numai turma lui să o povăţuiască, ci şi pe cei aflaţi în afara ei, fiindcă pentru aceasta a fost rânduit episcop. Pentru împlinirea acestui scop să se facă următor al Sfinţilor Apostoli. Păstorul trebuie să călăuzească bine turma oilor celor cuvântătoare încredinţată lui de Hristos şi să îndrume bine Biserica printr-o conştiinţă curată, spre dobândirea mântuirii căutate şi râvnite de fiii ei. Pentru aceasta, cei ce râvnesc episcopia trebuie mai întâi să se cerceteze pe ei înşişi dacă într-adevăr sunt potriviţi pentru aceasta. Trebuie să vadă dacă într-adevăr au fost dobândite toate cele cerute şi ţintite de această vrednicie spre împlinirea neabătută a celor mai înalte îndatoriri impuse de activitatea de păstorire duhovnicească. Trebuie să vadă dacă ei mai întâi s-au învrednicit de darul îndumnezeirii potrivit cu cele spuse de Sfântul Dionisie Areopagitul: „Şi unii ca aceştia s-au făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum Sfântul Pavel îl descrie pe episcop".

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 62)