Cu acest prilej, ierarhul a transmis următorul îndemn:

„Astăzi Arhanghelul Gavriil a adus Preacuratei Fecioare Maria vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Suntem întăriți și mângâiați de vestea cea bună în aceste zile când veștile rele ne copleșesc, întunecând mințile și zdrobind sufletele atâtor oameni. Este cumplită pandemia, însă la fel de cumplită este infodemia! Această infodemie care produce frică, panică, anxietate, depresie. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, este Singurul care ne poate scoate din tirania fricii, din tirania panicii, din tirania anxietății și depresiei, din tirania morții, din tirania stăpânitorului acestei lumi.

Noi, în aceste ținuturi îndepărtate, dăm slavă Preamilostivului Dumnezeu că am putut prăznui Buna Vestire, în condiții dramatice, desigur, însă, în Suedia, de pildă, ne-am putut aduna împreună cu puținii enoriași în biserici, la Dumnezeiasca Jertfă, compătimindu-i, din adânc de suflet, și îmbrățișându-i în rugăciune pe frații și surorile din țară și din alte locuri care, pentru o vreme, nu se pot aduna în biserici la Sfânta Liturghie. Ne doare atitudinea ostilă față de Biserică, care a devenit în aceste vremuri de cernere un convenabil țap ispășitor și, credem cu tărie că, Împărtășania din același potir nu transmite infecție! Aceasta este credința noastră, iar credința noastră este viața noastră!

Nu trebuie să răspundem răului cu rău, ci trebuie să ne rugăm pentru cei care ne urăsc și ne calomniază, pentru cei care sunt în întuneric, ca Dumnezeu să-i lumineze și să îi aducă la lumina cunoștinței adevărului Său. Așadar, cum am mai spus, noi credem că Biserica este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deci, este un organism viu, care a supraviețuit în trecut persecuțiilor și vremurilor de clandestinitate, războaielor, calamităților, epidemiilor și sfârșitului imperiilor și civilizațiilor. Porțile iadului de vor lovi Biserica, nu o vor putea prăbuși! Se pot prăbuși societăți, state, însă Biserica rămâne vie. Vie prin noi, mădularele sale! Noi, să rămânem în Biserică și în Hristos. El  este cu noi, este curajul nostru, trebuie să fim și noi împreună cu El în binecuvântare sau în prigoană, la grajd sau la templu, în libertate sau în exil.

L-am pomenit la Sfânta Liturghie, pe care am săvârșit-o astăzi la Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm și pe fratele Ioan, care a fost infectat de coronavirus și a trecut la cele veșnice în aceste zile. Dăm slavă Preamilostivului Dumnezeu că s-a împărtășit cu Sfintele Taine la spital, acolo unde a fost internat împreună cu soția sa. El a trecut la cele veșnice, la venerabila vârstă de 87 de ani, iar soția sa a supraviețuit și s-a întors acasă. În aceste vremuri de încercare, ne încurajăm, gândindu-ne la creștinii din vechime care au făcut față epidemiilor. Cei mai mulți dintre ei și-au asumat acest martiraj al îngrijirii celor contaminați. Creștinii din vechime au rămas, pe vremea epidemiilor, alături de cei aflați în suferință, i-au hrănit pe cei abandonați, i-au îngrijit pe cei bolnavi și i-au înmormântat pe cei răposați. Și noi acum, ne pregătim să îl înmormântăm pe fratele Ioan, care a fost un bun enoriaș în comunitatea noastră euharistică, un om de mare ispravă, care ne încuraja permanent și ne ajuta la necaz și strâmtorare. Și noi i-am fost alături în suferință, până în ultima clipă. Esențial este faptul că a primit Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos înainte de plecarea sa din această viață. O încurajăm acum pe doamna Elena, bucurându-ne că a supraviețuit, bucurându-ne că este acum întrămată, este acasă și îi încurajăm pe toți cei care sunt în suferință sufletească și trupească pretutindeni și mai cu seamă pe cei care suferă din cauza acestei epidemii. Ne doare inima de cei care au murit în izolare, departe de cei dragi, însă, ne rugăm ca Dumnezeu să aducă mângâiere tuturor și să-i miluiască pe toți cei care sunt în neputință sufletească și trupească. Supraviețuirea biologică pentru noi creștinii nu poate fi o valoare în sine. Scopul vieții noastre este mântuirea sufletului, iar viața cea adevărată pe care merită să o trăim, este viața cu sens, viața cu demnitate, viața dăruirii de sine, viața în Hristos!”.