Nu mă voi ocupa de istoria calendarului, care coboară cu peste 5.000 ani în urmă, în Egiptul Antic, şi nici de calendarul roman, romulean, numit după Romulus, primul conducător al Romei, ori de cel pompilian, atribuit lui Pompilius, ori de cel iulian, introdus de Iulius Cezar, ori de cel gregorian, adoptat de Papa Grigorie al III-lea; sunt subiecte care ar necesita un studiu cât pentru o teză de doctorat.

Vă voi aduce însă în atenţie, în zece puncte, înţelesul duhovnicesc al calendarului bisericesc, care ar trebui să nu lipsească din casele credincioşilor şi, de ce nu, din birourile unor instituţii respectabile.

1. Calendarul bisericesc nu este doar o cronică de evenimente istorice, ci el este un instrument al unirii noastre cu Hristos, în Duhul Sfânt, prin sfinţii Lui, în Sfânta Liturghie, care este fiinţa Bisericii.

2. Calendarul bisericesc nu este numai comemorare istorică, ci şi eshatologică a evenimentelor religioase, un mijloc de a conferi timpului, în Sfânta Liturghie, calitatea de veşnic prezent.

3. Trecerea de la istoric la eshatologic se face în Sfânta Liturghie, în timpul căreia trecutul, prezentul şi viitorul co-există; astfel, anul istoric trăit liturgic devine teofanie.

4. Pe parcursul unui an, retrăim întreaga viaţă a lui Hristos, de la Naştere până la Înviere şi de la Înviere până la Pogorârea Duhului Sfânt. De altfel, în sărbători, noi nu comemorăm, ci reactualizăm momentul. Or, parcurgând şirul evenimentelor trăite pe parcursul unui an liturgic, ne unim cu Hristos, Cel care se naşte, creşte, suferă, moare şi înviază, triumfă şi inspiră Biserica. În prăznuirea liturgică a sfinţilor, care sunt chipul slavei celei negrăite a lui Dumnezeu, Hristos ia chip şi în noi, luminându-ne printr-înşii.

5. Aşadar, calendarul bisericesc prezintă evoluţia duhovnicească a omenirii concentrată în cele trei perioade – Octoih, Triod şi Penticostar – pe parcursul unui an liturgic, care pentru creştinul ortodox oferă posibilitatea unirii cu Hristos.

6. În acest sens, Biserica a organizat calendarul creştin în cicluri care se repetă şi care reprezintă intrarea noastră în măsura zilei a 8-a, care este fiinţa Bisericii.

7. Uneori, din păcate, ciclurile exterioare ale calendarului bisericesc, înţeles ca ipostaziere a lui Hristos în istorie, nu corespund ciclului interior al creşterii omului în Dumnezeu. În atare situaţie, calendarul devine o simplă listă de aniversări.

8. Timpul nu capătă sens decât în perspectiva mântuirii. Din acest motiv, numim fiecare an bisericesc „anul mântuirii” de la Hristos sau de la facerea lumii.

9. În Hristos, istoria şi veşnicia se întâlnesc, cum de altfel sfinţii „nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăieşte în ei”.

10. În concluzie, calendarul creştin-ortodox este produsul Bisericii Ortodoxe, nicidecum al vreunei organizaţii politice; ca atare, dreptul legitim asupra întocmirii, tipăririi şi distribuirii acestuia îl are Biserica şi numai Biserica. Orice altă ingerinţă în publicarea calendarului creştin-ortodox, al cărui text nu a fost aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nu face nimic altceva decât să deruteze, producând confuzie, prin erorile pe care le conţine.

† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor