Epoca contemporană şi valorile anticreştine
Toată „noutatea” constă aici într‑o pervertire uimitor de neruşinată, care, de exemplu, a fost deja văzută şi descrisă în antiutopia orwelliană. Am intrat într‑o epocă în care lumea, în năzuinţa sa apostată, nu se hotărăşte să se lepede de Hristos direct, ci falsifică toate idealurile creştinismului, umplându‑le cu conţinutul său mincinos.
Epoca contemporană, care este numită tot mai des „postcreştină”, a săvârşit o răsturnare pe care mulţi n-o conştientizează încă. Expresiile „noua eră”, „noua generaţie”, care nu mai sunt simple expresii, ci termeni constatatori ai interpretării „noi”, cu susul în jos, a noţiunilor fundamentale de credinţă, moralitate, legitimitate, dragoste, libertate – a acelor noţiuni pe care s‑a ţinut de două mii de ani lumea care se numeşte creştină. Astfel, toată „noutatea” constă aici într‑o pervertire uimitor de neruşinată, care, de exemplu, a fost deja văzută şi descrisă în antiutopia orwelliană. Am intrat într‑o epocă în care lumea, în năzuinţa sa apostată, nu se hotărăşte să se lepede de Hristos direct, ci falsifică toate idealurile creştinismului, umplându‑le cu conţinutul său mincinos - însă această falsificare, această răsturnare, această „schimbare de semn” atrage după sine, în mod inevitabil, faptul că lumea, dorind să devina necreştină, devine anticreştină (vezi Matei 12, 30). (Preot Alexei Uminski)
(Educarea copilului. Sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, Editura Sophia, Bucureşti, 2013)