Cum putem să ne arătăm iubirea de aproapele, dacă el nu este de o credinţă cu noi?

ÎI iubeşti ca pe unul care e făptură a lui Dumnezeu, care poartă chip dumnezeiesc. Sunt destule temeiuri ca să-l primeşti în suflet, să-l iubeşti. Nu se pune problema să ne manifestăm iubirea numai față de oameni care sunt de-o credință cu noi. Îi iubim pe toţi oamenii, indiferent de ce credinţă ar fi.

Sutaşul din Capernaum despre care bătrânii evreilor au zis Domnului Hristos: „Vrednic este să-i faci lui aceasta (să-i vindece sluga), căci iubeşte neamul nostru şi sinagoga; chiar el ne-a zidit-o” (Luca 7, 1-10), este un bun exemplu. Să ştiţi că Domnul Hristos, când ucenicii au spus: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuiască?”, a răspuns: „Nu ştiţi fiii cărui duh sunteți. Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele, ci să le mântuiască”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 42-43)