Eroarea de calcul

Cuvinte duhovnicești

Eroarea de calcul

Dar ce folos avem de aici noi, păcătoşii? Chinul de acolo va fi de nerăbdat, cum nici nu ne putem închipui aici pe pământ. Iar dacă şi aici mai sunt câteodată, să zicem, asemenea pătimiri încât o zi pare cât un an pentru cel ce suferă, acolo ce va fi? Fiecare clipă se va preface într-o sută de ani. Proorocul David spune că la Dumnezeu o mie de ani este ca o zi; prin urmare, este valabilă şi reciproca: o zi este ca o mie de ani. 

Au fost (poate că sunt şi acum) „isteţi” cărora li se pare că chinurile din iad nu vor fi veşnice; dar pare-se că nu a fost nici unul care să respingă cu totul existenţa lor. Simţământul dreptăţii există chiar şi la păcătoşii cei mai înrăiţi, împiedicându-i să gândească aşa ceva; nici măcar fiinţele nevăzute care îşi dau „revelaţiile” spiritiştilor nu resping existenţa pedepselor în viitor, ci doar o întorc cu şiretenie în fel şi chip ca să acopere grozăvia lor, măcar că nu poate exista ceva mai îndoielnic decât conştiinţa lor.

Bun, să zicem ca voi: chinurile din iad nu sunt veşnice – dar cât timp au să ţină ele? „Milioane de ani să fie, şi tot trebuie să se termine” – spuneţi voi. Dar ce folos avem de aici noi, păcătoşii? Chinul de acolo va fi de nerăbdat, cum nici nu ne putem închipui aici pe pământ. Iar dacă şi aici mai sunt câteodată, să zicem, asemenea pătimiri încât o zi pare cât un an pentru cel ce suferă, acolo ce va fi? Fiecare clipă se va preface într-o sută de ani. Proorocul David spune că la Dumnezeu o mie de ani este ca o zi; prin urmare, este valabilă şi reciproca: o zi este ca o mie de ani. Dacă acceptăm calculul acesta, şi dintr-un an de-al nostru o să iasă 365 de mii de ani, din zece – mai bine de trei milioane şi jumătate, iar dintr-o sută... pierzi firul socotelii. Aşadar, proastă născocire. Inventaţi mai bine că n-o să fie deloc chinuri – însă nu numai pe hârtie, nu doar după părerea voastră, ci aduceţi-ne adeverinţă de la Cel ce are cheile iadului; atunci noi, păcătoşii, o să avem o patalama la mână: „Poftim, nene, păcătuieşte cât ai chef şi cum ai chef!” Iar aşa, cum socotiţi voi... mulţumim de grija fierbinte pentru noi! Pe lângă asta, la voi totul pluteşte într-aşa o ceaţă... Uitaţi că dincolo va fi veşnicie, nu timp; prin urmare, totul va fi veşnic, nu vremelnic...[...], mai bine să te laşi de păcat şi să te pocăieşti, altfel poţi să te păcăleşti cu socoteala – şi încă în aşa hal, că n-ai să mai îndrepţi treaba cu nimic.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 45-46)

Citește despre: