- Este bine ca monahii să meargă la studii?

- Cred că este de folos dacă este cu binecuvântarea egumenului sau a duhovnicului. Poate fi de mare folos mai ales în a doua perioadă a vieții noastre duhovnicești, cea de uscăciune duhovnicească. De obicei, prima perioadă din viața noastră duhovnicească este foarte bogată în experiențe și trăiri duhovnicești. Când venim la mănăstire, în chip firesc, nu dorim altceva decât să ne rugăm și chemarea numelui Domnului este dulce sufletului, pentru că, la început, Domnul revarsă îmbelșugat harul în inima noastră. Însă după o vreme, când harul se împuținează și încep încercările, s-ar putea să ne fie greu să rămânem mult timp în rugăciune. S-ar putea să nu avem destulă lepădare de sine ca să biruim această perioadă de uscăciune. Dar dacă studiem teologia, desigur cu binecuvântarea starețului sau a duhovnicului, harul poate că se împuținează, dar studierea cuvântului lui Dumnezeu, a cuvintelor Sfinților Părinți, a teologiei ortodoxe, vor continua să ne însufle viața. Vor aduce mângâiere în viața noastră, în această a doua perioadă, până când Îl vom convinge pe Dumnezeu de credincioșia noastră față de El și harul se va întoarce pentru ca să rămână cu noi până la sfârșit. Cred că studiul teologiei este de mare folos dacă se face cu smerenie și ascultare.

(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi, Editura Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna, 2012, pp. 46-47)