Soră Irina, chestiunea ridicată de tine este una  foarte actuală și chiar bine de lămurit. Ai dreptate, sunt canoane referitoare la această problemă. Dar trebuie să precizăm că în antichitatea creștină, în genere, actorii, clovnii, erau păgâni, care nu respectau legiuirile creștinești,  ba chiar trăiau o viață de promiscuitate, iar teatrul, spectacolele, în mare parte erau imorale. La acele tipuri de actori și spectacole fac referire canoanele.

Acum, bunăoară, mulți profesori de religie împreună cu elevii lor organizează spectacole de teatru inspirate din anumite sărbători religioase ori chiar din viețile unor sfinți. Nu putem spune că strădania micuților, mesajul respectivelor piese de teatru, ar fi unul dăunător, ba dimpotrivă. Așadar, este bine să se facă selecție. Dacă o piesă de teatru este moralizatoare, atunci  vizionarea ei poate constitui un act de cultură. Știi că în calendarul nostru este un sfânt ce fusese actor? Pe 14 decembrie proslăvim pe Sfântul Mucenic Filimon, cel care fusese actor, comediant. De aceea el este considerat ocrotitorul actorilor binecredincioşi.

Cu bucurie și prețuire, pr. Mihail

Mulţumesc frumos, Părinte, pentru lămurire!
Iar dacă ne implicăm mai mult de atât, în viaţa teatrală, ca voluntar de pildă? ...desigur păstrând cu mare grijă viaţa creştină curată.

Multă bucurie duhovnicească să vă dea Domnul!

Multumim mult, e chiar important pentru noi raspunsul dumneavoastra.