Este nevoie de multă luptă şi de osteneală tainică, nevăzută.

Trebuie să încercăm întotdeauna gândurile şi să folosim neîncetat simţămintele neputincioase ale sufletului nostru în deosebirea binelui şi a răului şi slabele mădulare sufleteşti să le încălzim cu năzuinţa minţii către Dumnezeu şi cu atenţia, lipindu-ne de El întotdeauna cu mintea noastră ca, prin harul lui Dumnezeu, după cugetarea apostolică, să fim într-un singur duh cu Domnul.

Şi această luptă tainică, cugetarea la Dumnezeu şi osteneala trebuie să le avem toţi - şi ziua, şi noaptea, şi în orice împlinire a poruncilor, fie că ne rugăm, fie că slujim, fie că mâncăm, fie că bem sau altceva săvârşim.

(Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, p. 154)