Un bătrân în pustie avea un ucenic care, într-o bună zi, a fost ispitit de gândul de a lăsa viaţa monahală. Atunci bătrânul l-a sfătuit: „Mănâncă ce vrei, bea ce vrei, dormi cât pofteşti, dar nu-ţi părăsi chilia”. Desigur, bătrânul a dat un asemenea sfat în cazul specific al luptei lăuntrice în care se zbătea ucenicul său, şi nu putem copia formula lui ca pe o reţetă. Cu toate acestea putem învăţa din iscusinţa bătrânului de a intra în miezul problemei pentru a-şi salva ucenicul, lăsând pentru mai târziu problema postului şi a privegherii pe care le-ar fi recomandat probabil ca esenţiale altora.

Când părinţii îşi fac griji pentru copiii lor, când aceştia le imploră îngăduinţa de a merge să danseze sau să asculte muzică rock, ori să meargă la petreceri, înţelepciunea şi discernământul bătrânului din pustie le-ar putea servi uneori drept model. Ne-am putea imagina un părinte spunând fiului său după rugăciune şi chibzuinţă: „Du-te, dansează, ascultă muzică, dar păstrează vie în inima ta dragostea pentru Hristos”. Adeseori, dorinţa imitării colegilor e o fază prin care copiii trebuie să treacă pentru a se lecui de ea; e o boală infantilă, ca vărsatul de vânt, de exemplu.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 107-108)

Vezi și: Dragostea părintească are nevoie de discernământ