Dragostea părintească are nevoie de discernământ

 

Odată, a venit la mine la colibă un tânăr care era supărat pe părinţii lui. Îmi spunea că părinţii lui îl constrâng, că nu-l iubesc etc. Mama lui avea multă dragoste, dar cu toate acestea nu l-a putut ajuta pe fiul ei, căci prin felul ei de a se purta cu el îl făcea să se împotrivească. 

Dragostea trebuie frânată cu discernământ. Dragostea adevărată este lipsită de interes, nu are în ea eul personal, ci are cumpătare. Iar aceasta este absolut necesară pentru ca dragostea cea multă a femeii să nu se irosească fără rost.

Odată, a venit la mine la colibă un tânăr care era supărat pe părinţii lui. Sărmanii de ei aveau multă dragoste, dar nu ştiau cum să-l ajute. Îmi spunea că părinţii lui îl constrâng, că nu-l iubesc etc. „Ascultă, îi spun, atunci când erai mic şi mama ta te îmbrăca cu o grămadă de haine, de ce oare o făcea? Ca să nu răceşti sau ca să te sufoci? Fapta aceasta a mamei avea ascunsă în ea multă dragoste”.

Când, în cele din urmă, a înţeles cât de mult îl iubeau părinţii lui, a început să plângă. Mama lui avea multă dragoste, dar cu toate acestea nu l-a putut ajuta pe fiul ei, căci prin felul ei de a se purta cu el îl făcea să se împotrivească. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 120)

De la același autor

Ultimele din categorie