Este obligatorie binecuvântarea părinților pentru căsătorie?

Căsătorie

Este obligatorie binecuvântarea părinților pentru căsătorie?

    • îmbrățișare părintească
      Este obligatorie binecuvântarea părinților pentru căsătorie? / Foto: Oana Nechifor

      Este obligatorie binecuvântarea părinților pentru căsătorie? / Foto: Oana Nechifor

Dar nu se poate vorbi totuşi despre aceasta ca despre o condiţie obligatorie sau o cerinţă canonică a Bisericii. Dacă părinţii nu vor să binecuvinteze copilul pentru căsătorie din raţiuni cu caracter secundar, și nu din unele ce țin de moralitate sau credinţă, atunci copiii nu sunt legaţi de directivele acestora. 

Este obligatorie binecuvântarea părinților pentru căsătorie?

Este de dorit şi, în acest sens, dacă există diferenţe de opinii între copii şi părinţi, acestea trebuie lămurite înainte de căsătorie.

Dar logodna poate să se săvârşească fără binecuvântarea părinţilor?

Este bine atunci când există binecuvântarea părinţilor pentru căsătorie. Acest lucru oferă o bucurie deosebită şi chiar, în unele cazuri, respingerea samavolniciei. În orice caz, în ce priveşte crearea unei familii, este necesară părerea părinţilor celor doi soţi. De aceea, chiar dacă nu este vorba de alegerea părinţilor, ceea ce nu se mai întâmplă în zilele noastre, măcar buna înţelegere cu părinţii soţului/soţiei este o condiţie necesară pentru viitoarea căsătorie şi pentru întemeierea unei familii binecuvântate.

Dar nu se poate vorbi totuşi despre aceasta ca despre o condiţie obligatorie sau o cerinţă canonică a Bisericii. Dacă părinţii nu vor să binecuvinteze copilul pentru căsătorie din raţiuni cu caracter secundar, și nu din unele ce țin de moralitate sau credinţă, atunci copiii nu sunt legaţi de directivele acestora.

Încă din secolul al XIX-Iea, Sfântul Filaret, mitropolitul Moscovei, pornind de la dreptul canonic, spunea că în cazul refuzului neîntemeiat al părinţilor de a binecuvânta căsătoria copiilor, din raţiuni sociale sau economice, aceştia din urmă nu trebuiau să fie legaţi de refuz. În timpurile noastre, atunci când tinerii pot avea părinţi care nu merg la biserică sau chiar sunt atei, refuzând să permită copiilor o căsătorie cu un om credincios, a considera că este de datoria noastră să-i convingem pe părinţi, după care să purcedem la căsătorie, este de prisos.

(Preotul Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 36-37)