Dacă suntem ortodocşi, atunci zicem că Ortodoxia este cea mai însemnată modalitate de a-I sluji lui Dumnezeu şi că ea cuprinde învăţătura cea mai înaltă. Adevărul este că noi credem aşa, dar şi obiectiv nu este aşa. E greu să spunem şi să afirmăm în ce constă superioritatea Ortodoxiei. Ar trebui să cunoaştem foarte bine şi celelalte doctrine. Însă fapt este că Ortodoxia are tot ceea ce afirmă ceilalţi că au. Pentru noi, toate adevărurile de credinţă sunt la fel de importante, pe când grupările religioase care îşi asumă superioritatea, fără să o aibă, se definesc prin anumite adevăruri pe care le afirmă.

De exemplu, baptiştii afirmă Botezul, ca şi când Botezul ar fi lucrul cel mai important; pentru noi, Botezul este important, dar toate sunt importante. Deci nu ne definim prin Botez, deşi spunem: “Mărturisesc un Botez, spre iertarea păcatelor” şi avem practica Botezului.

Adventiştii au în vedere a doua venire a Domnului Hristos; şi noi zicem: “Şi iarăşi va să vină, cu slavă, să judece viii şi morţii”, dar nu ne definim doar prin acest adevăr, încât să fim adventişti, ci suntem ortodocşi cu credinţă şi în a doua venire a Domnului Hristos.

Penticostalii au în vedere darurile Rusaliilor şi se definesc prin ele; “penticostal” vine de la grecescul “penticosti”, care înseamnă “Cincizecime, Rusalii”. Şi noi credem în darurile Rusaliilor şi le mărturisim, practicându-le, dar în măsura în care credem noi că acestea sunt cele mai importante; noi însă nu vorbim în limbi, dar dăm iertarea păcatelor, care tot prin Duhul Sfânt s-a realizat, sfinţim viaţa oamenilor, natura înconjurătoare ş.a. Deci, sunt şi noi “penticostali”, dar nu întocmai ca ei.

Martorii lui Iehova afirmă că ei sunt martorii lui Dumnezeu. Păi şi noi mărturisim: martirii, mucenicii sunt martori ai credinţei ortodoxe. Noi înşine mărturisim: când sărbătorim Naşterea Domnului, când sărbătorim Învierea Domnului, Înălţarea etc. Toate acestea sunt mărturii despre credinţa noastră, dar nu ne definim prin acestea, ca să zicem că suntem martorii lui Dumnezeu, ci suntem ortodocşi care dau mărturie.

Aşa încât noi avem tot ceea ce socotesc alţii că au. Ei se definesc prin anumite adevăruri de credinţă, dar noi le avem pe toate la un loc şi toate sunt la fel de importante.

Mai mult decât atât, noi avem darul de a fi cinstitori ai Maicii Domnului, pe care mulţi dintre creştini nu îl au. Ne bucurăm de Maica lui Dumnezeu şi zicem: “De tine se bucură, ceea ce este plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc. Ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci. Că braţul tău, scaun l-a făcut, şi pântecele tău, mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce esti plină de dar, toată făptura, mărire ţie!” Şi avem o bucurie din asta!

Astfel încât, cine gândeşte mai bine, ajunge la concluzia că Ortodoxia este cea mai însemnată şi adevărată formă de slujire şi gândire duhovnicească.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei, Editura Mitropoliei Olteniei, pp. 68-69)