Umbrele pământeşti trec deja! Este timpul să încetăm a mai alerga după ele aşa cum aleargă băieţelul după fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajiştea smălţuită cu flori! Este timpul să ne gândim, să ne gândim temeinic la ceea ce este esenţial, veşnic! Şi se îndeletniceşte cum se cuvine cu veşnicia cel ce exersează statornic în citirea Noului Testament şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi care ne învaţă să înţelegem corect Evanghelia lui Hristos, cel ce, cunoscând în felul acesta voia lui Dumnezeu cea bună şi desăvârşită, îşi îndreaptă potrivit ei felul de a gândi, mişcările sufleteşti, iar păcătoşenia şi alunecările şi le vindecă prin pocăinţă. Creştinul care trăieşte în lume nu trebuie să-i citească pe Sfinţii Părinţi care au scris pentru monahi. Ce folos să citeşti despre virtuţile pe care nu le poţi împlini în practică? Nu poate fi nici un folos, însă poate fi vătămare, care stă în aceea că în om se va stârni închipuirea unei stări duhovniceşti care nu i se potriveşte deloc. Această închipuire uneori va desfăta linguşitor cu nălucirea unor virtuţi înalte, alteori va aduce asupra sufletului trândăvire şi deznădejde, când vedem că nu putem împlini virtuţile cu pricina; întotdeauna şi în chip statornic ne abate de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit şi astfel face viaţa noastră deşartă, neroditoare. Creştinul a cărui soartă este să-şi petreacă şi să-şi încheie viaţa în lume trebuie să-i citească pe Sfinţii Părinţi care au scris pentru toţi creştinii. Asemenea scriitori sunt Sfântul Ioan Gură de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Astrahanului, Gheorghe Zăvorâtul. Ce arenă bogată pentru citit! Ce bogată păşune duhovnicească, pe care se pot hrăni până la saţ şi îngrăşare cuvântătoarele oi ale lui Hristos!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 65-66)