Indiferent cât de mult putem suferi, va veni vremea când totul se va sfârşi şi   fiecare dintre noi se va odihni după ostenelile sale. Eşti necăjit? Ai tu o durere? Lăcrimezi din cauza apăsării cauzate de evenimente triste? Eşti obosit? Prinde curaj, pentru că doar astfel Împărăţia lui Dumnezeu se capătă. Dar dacă îţi este uşor în toate şi nu-ţi aminteşti de Dumnezeu, atunci întristează-te, pentru că atunci nu mergi pe calea ce duce la Dumnezeu.

Necazuri, boli şi tulburări ne bântuie mereu aşa încât urâm lumea aceasta şi dorim lumea de dincolo, unde heruvimii şi serafimii îl slavoslovesc pe Dumnezeu, acolo unde există adevărata şi curata odihnă, ziua cea neînserată, lumina cea fericită; lucrurile de aici, în comparaţie cu cele veşnice, sunt întunecate şi insuportabile. Fie ca preasfântul nostru Dumnezeu să ne dăruiască înţelegere duhovnicească, aşa încât pururea să preferăm lucrurile cele veşnice, bunul cel mai de preţ, dulcele nostru Domn.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 37)