Cei care vor fi mântuiți nu sunt născuți din voia cărnii și a dorinței, ci de la Dumnezeu și aceștia vor domni pe lângă El. „Și din plinătatea Lui noi toți am luat și har peste har. Pentru că legea prin Moise s-a dat; iar harul și adevărul prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 16-17). El ne-a dat cele zece porunci; El ne-a dat învățături în legea nouă a harului Evangheliilor și indiferent de recunoștința pe care I-o datorăm, el ne-a dăruit mai mult har! „Și din plinătatea Lui noi toți am luat și har peste har” (Ioan 1, 16).

Dumnezeu nu S-a lipsit pe Sine dându-ne slava Sa, ci El ne-a dăruit-o din plinătatea Sa. El nu a scăzut oferind și creând întreaga lume, ci, mai degrabă, infinitul, desăvârșitul Dumnezeu l-a creat pe om și i-a creat pe îngeri, ca să existe și alte ființe care să se desfete întru El, în așa fel încât și alte duhuri să devină fericite și pentru ca alte suflete și ființe să dobândească libera voință – să nu fie robi subjugați, ci ființe care să-L asculte și să-L slăvească de bună voie.

„Eu nu doresc robie”, spune Dumnezeu. „Eu nu vreau ca ei să fie precum animalele care sunt robite de om și duse oriunde vrea el. Eu vreau voință liberă.” Iată cât de frumoasă este măreția lui Dumnezeu. O, cât au pierdut demonii căzând din darul unui astfel de Dumnezeu infinit, prea dulce, de negrăit! Ce a pierdut stăpânirea lui Dumnezeu prin neascultarea lui Lucifer? Nimic. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni și de nimic. Noi suntem cei ce avem nevoie de Dumnezeu – El îl mântuiește pe om în mod gratuit. Dumnezeu este desăvârșit, inteligibil, binecuvântat în veacul veacului. El a venit și ne-a mântuit gratuit. Noi Îi datorăm întreaga noastră existență – și chiar dacă I-am oferi-o, tot n-am făcut nimic, ci pur și simplu ne-am fi făcut datoria. El este Creatorul nostru; El este Mântuitorul nostru.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 370-371)