Există prietenie „la prima vedere”?
Cea mai strânsă prietenie este cea verificată de trecerea anilor (la fel ca vinul bun) şi de împrejurările grele ale vieţii. Cu prietenul trebuie să treci şi prin momente grele, şi prin momente de bucurie, ca să-ţi dai seama cum trăieşte el amărăciunea şi bucuria ta – fiindcă el trebuie nu doar să te ajute în necaz, ci şi să ştie să se bucure împreună cu tine de fericirea ta, nu să te invidieze.
Este posibilă dragostea la prima vedere şi este, în general, posibilă dragostea autentică înainte de căsătorie? Vom parafraza întrebarea astfel: „Este posibilă prietenia la prima vedere?” – fiindcă prietenia şi dragostea sunt lucruri foarte asemănătoare: şi prieteniei îi sunt caracteristice responsabilitatea, fidelitatea, răbdarea. A fi prieten adevărat e o mare artă.
Oricine îşi dă seama că prietenia la prima vedere e imposibilă: am văzut pe cineva, mi s-a părut simpatic, de nădejde, şi am hotărât imediat că o să-mi fie prieten toată viaţa. Noi însă știm că nu-i aşa, că trebuie să treacă destulă vreme înainte să ne dăm seama că vrem să fim prieteni cu respectivul, că ne putem baza pe el. „Prietenul nu te lasă la nevoie, prietenul nu-ţi cere lucruri de prisos”, spune un cântec de copii. „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, spune proverbul.
Aşadar, prietenia trebuie să treacă prin anumite încercări, trebuie să-i fie verificată trăinicia. Cu prietenul trebuie să treci şi prin momente grele, şi prin momente de bucurie, ca să-ţi dai seama cum trăieşte el amărăciunea şi bucuria ta – fiindcă el trebuie nu doar să te ajute în necaz, ci şi să ştie să se bucure împreună cu tine de fericirea ta, nu să te invidieze. Pentru toate acestea trebuie să treacă un anumit timp, ca între cele două suflete să se întărească afinitatea numită prietenie.
La prima vedere este posibilă numai o simpatie, o atracţie reciprocă. Nu degeaba se spune că pe de o parte există prieteni, iar pe de alta amici, adică oameni cu care ne face plăcere să avem legături – dar amiciţia nu este încă prietenie. Se întâmplă şi ca cineva să nu ne placă deloc la prima întâlnire ori să nu-i dăm la început nici o atenţie, dar după aceea, în virtutea diverselor împrejurări, între noi se leagă prietenia.
Se mai spune: „Un prieten vechi e mai bun decât doi prieteni noi”. Asta înseamnă că prietenia autentică trebuie să treacă proba timpului. Cea mai strânsă prietenie este cea verificată de trecerea anilor (la fel ca vinul bun) şi de împrejurările grele ale vieţii. Nu degeaba prieteniile din armată sau din facultate sunt de multe ori atât de strânse – oamenii au trecut împreună prin multe, au învăţat împreună multe.
(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 76-78)
Cum să-ți recunoști „sufletul pereche”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro