Icoana selectată pentru a fi pusă în valoare în acesată lună este datată în secolul al XIX-lea și are dimensiunile de 30 x 23 x 2,3 cm, având pe spate o traversă paralelă cu baza îngustă.

Câmpul icoanei este împărțit în trei părți cu ajutorul a două coloane. Mulți au utilizat simbolismul care aseamănă cele trei părți ale templului cu cele trei etape ale vieții duhovnicești – purificarea, iluminarea și unirea. Astfel, în templul din Ierusalim, Fecioara aleasă se va pregăti să devină, mai târziu, „Templul Trupului Său”, Cel Care va fi dărâmat și în trei zile se va ridica.

Primul plan al icoanei se desfășoară în curtea interioară a templului, lângă intrarea în Sfânta Sfintelor. Prorocul Zaharia este zugrăvit îmbrăcat în haine preoțești, stând în fața ușilor Sfintei Sfintelor, pe prima treaptă a scării, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită neavând o înfățișare copilărească, deși este pictată de statură mică. Această statură mică indică vârsta crudă la care a fost adusă la templu. Sfânta Fecioară este zugrăvită în fața Prorocului Zaharia, întinzând mâinile către el și începând a urca treptele care duc spre Sfânta Sfintelor.

În spatele Maicii Domnului, în mijlocul curții, sunt zugrăviți Sfinții Ioachim și Ana, părinții Născătoarei de Dumnezeu, care vin și își prezintă fiica. Ei sunt urmați de un grup de fecioare care poartă în mâini făclii aprinse. Spre deosebire de Sfânta Ana și de Fecioara Maria, fecioarele templului au capul descoperit.

Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului este unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești ale Bisericii Ortodoxe. Această sărbătoare a fost instituită în Tradiția Bisericii folosind textul Protoevangheliei lui Iacov, care detaliază nașterea și viața timpurie a Fecioarei Maria.

Așadar, vă invităm să vizitați Muzeul Mitropolitan pentru a vedea obiectul prezentat în acest articol, dar și pentru a descoperi multe alte odoare păstrate peste vremuri de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.