Nu petrece împreună cu îngânătorii şi cu făcătorii de râsuri (mimii şi comedianţii), ca să nu strice înţe­legerile tale, căci, pe cei ce îi ascultă, cuvintele lor îi vatămă mai mult decât otrava aspide­lor; pe cei bătrâni îi găteşte a face cele ale ti­nerilor, iar pe cei tineri îi trag întru lucrarea fărădelegii. Iar dacă eşti în obşte şi vezi pe oa­recari fraţi umblând fără de rânduială şi gră­ind cele ce nu plac lui Dumnezeu, tu nu lua aminte la dânşii sau la cuvintele lor, ci să-L ai pe Dumnezeu înaintea ochilor, după cea scri­să: Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin (Ps. 15: 8), şi să nu-ţi pui înaintea ta vicleşugul şi să zici în inima ta: „Dacă bătrânii aceştia, şi zăbovind de atâta timp în mănăstire şi nevoindu-se, rău petrec, ce va fi cu mine, tânăr fiind?”, ci ascultă pe Domnul, zicând: Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi (Matei 22: 14), şi iarăşi: Oare puţini sunt cei ce se mântu­iesc? (Luca 13: 23).

Deci fii şi tu dintre cei aleşi şi puţini, şi nu din cei mulţi şi pieritori. Că cei ce fac vi­cleşugul, sau în obşte sau în alt loc, aceia sunt fiii vicleşugului, care se aseamănă cu neghi­nele ce sunt în mijlocul grâului. Deci, tu fă-te grâu, ca să te aduni în jitniţele Domnului şi să nu fii ars ca o neghină cu focul nestins. Încă socoteşte că dreptul Lot locuia în Sodoma, dar nu s-a tras cu iubirea de dulceaţă a acelo­ra şi cu neastâmpărarea, şi pentru aceasta s-a şi mântuit, precum este scris: Căci cu vederea şi cu auzul locuind dreptul între dânşii, din zi în zi sufletul cel drept se muncea de nelegiuitele lucruri (II Pt. 2: 8). Apoi adaugă: Ştie Domnul cum să izbăvească din ispite pe cei bine-credincioşi, iar pe cei nedrepţi îi păstrează spre munci, în ziua jude­căţii (II Pt. 2: 9) şi celelalte.

Deci acesta, lucrând cu unii ca aceştia, n-a pierit împreună cu dânşii. Iar Ghiezi slujea Proorocului Elisei, dar a păcă­tuit. Aşijderea şi Samuil, petrecea lângă Eli şi cu fiii lui vieţuia, dar pierind aceia, aces­ta s-a mântuit (I împ. IV: 1-22), că iubea pe Domnul întru adevăr şi nu urma căile celor fără de lege. Iar Iuda, deşi urma Domnului şi umbla împreună cu Ucenicii, L-a dat pe Dânsul în mâinile celor fără de lege.

Aşadar, trebuie ca fiecare dintre noi a lua aminte de sine. Iar dacă locuim împre­ună cu drepţii, privind la dânşii, să vieţuim şi noi drept, având aproape pildele fapte­lor bune; iar dacă locuim cu păcătoşii, să ne sârguim a nu râvni lucrurilor acelora, ci mai vârtos a le da lor pricini de mântuire prin buna noastră petrecere. Iar de va zice cineva: „Sunt neputincios şi împuţinat, şi de oame­nii cei neluători-aminte cu lesnire spre cele rele mă trag în jos”, acesta să ia aminte la Dumnezeieştile Scripturi şi să râvnească via­ţa Sfinţilor Părinţi, şi aşa va fi bine-iscusit şi la Dumnezeu şi la oameni. Încă să meargă şi la oamenii cei temători de Dumnezeu care mân­gâie sufletele, şi să primească cu dorire toate cele zise de aceia, şi aşa să le arate întru lu­cruri, şi apoi degrab va rodi. Că zice Scriptura: Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va vesti ţie; şi pe cei mai bătrâni decât tine, şi-ţi vor spune ţie ce se cuvine să ştii (Deut. 32: 7).

Că cel ce este în obşte şi se leneveşte de mântuirea sa şi face lucrurile cele potriv­nice va avea parte de muncă mai grea, nu nu­mai pentru sineşi, ci şi pentru sufletele cele ce pier printr-însul, făcându-se lor chip de lene­vire şi de răutate. Şi iarăşi: cel ce se sârguieşte la fapte bune şi poartă grijă de mântuirea sa, de mare slavă se va învrednici în ceruri; căci s-a dat pe sine fraţilor săi chip de viaţă îmbu­nătăţită şi a ridicat osârdia celor mai lenevoşi spre lucrarea poruncilor prin a sa sârguinţă. Că, precum întru lovirea războiului, cel ce se nevoieşte în linia întâi şi taie în două oastea potrivnicilor, mai mult decât alţii se cinsteşte, tot aşa şi la Dumnezeu, mai mult se va slăvi cel ce se trezveşte întru lucrul Domnului, dând multora pildă de folos. (Sfântul Efrem Sirul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 132)