Familia creştină, compusă din tatăl, mama şi copiii, prefigurează chipul Sfintei Treimi aici, pe pământ.

Așa cum Sfânta Treime este Una, la fel si familia creştină, legată prin iubire, formează un singur întreg în duh şi iubire. În aceasta constau puterea şi fericirea ei aici, pe pământ, şi zălogul bucuriei ei neîncetate în cer. Şi fie ca trăinicia familiei să fie şi scopul şi călăuza părinţilor.

Prin unitatea familiei înţelegem Taina Sfintei Treimi, „deofiinţimea şi nedespărţirea Ei”. Cel cu adevarat iubitor trăieşte nu pentru sine, ci pentru cei pe care îi iubeşte. Sentimentele şi gândurile lui sunt numai pentru cei iubiţi. Sufletul lui este nedespărţit de ei şi nici depărtarea, nici trecerea timpului nu-l va despărţi de oamenii dragi. Iubirea este mai puternică decât moartea şi nimic nu poate s-o doboare şi s-o biruie.

Astfel, în familia cu adevărat creştină și iubitoare, tatăl nu trăieşte pentru sine, ci pentru soţie şi copii, soţia pentru soţ şi copii, iar copiii sunt nedespărţiţi cu sufletul de părinţi.

(N. E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, pp. 35-36)