Copiii din familiile cu mulţi copii se dezvoltă mai repede. Se consideră că un copil unic are mai multe posibilităţi pentru dezvoltarea intelectuală, dar aceasta este încă o eroare răspândită. Copiii, în cea mai mare parte, învaţă imitându-i pe cei mai mari.

S-a constatat că lor le este mult mai uşor să-i imite nu pe adulţi, ci pe copiii mai mari, fiindcă le este mai uşor să se compare cu ei. Iată de ce, imitând fraţii şi surorile mai mari, micuţii învaţă şi se dezvoltă mai repede. Cât efort se depune de obicei pentru a învăţa copilul să citească şi să scrie! Dar, în familiile cu mulţi copii, funcţia de profesor este îndeplinită cu succes de către copiii mai mari, eliberând-o pe mamă de această obligaţie.

Mamele cu mulţi copii povestesc că s-au ocupat serios doar de întâiul născut. Copiii mai mici au învăţat de la cei mai mari. La fel a fost şi în familia mea: fiul mai mare se juca de-a şcoala cu fiica mijlocie, iar ea, când a crescut, a făcut cu plăcere acelaşi lucru cu micuţul nostru.

Deseori se spune că natura îi înzestrează mai generos pe întâii născuţi, iar ulterior are loc o degenerare treptată. Istoria omenirii ne demonstrează contrarul: printre oamenii celebri cei mai mulţi nu au fost întâi născuţi. Marele savant rus Dmitrii Mendeleev era al paisprezecelea copil în familie, compozitorul german Ludwig van Beethoven - al şaptelea, clasicul spaniol Cervantes - al patrulea, Cehov - al treilea. (...) Excelenta doamnă a epocii Ecaterinei, principesa Daşcova, s-a născut a patra, celebrul pictor italian Modigliani - la fel. Napoleon a fost al doilea fiu, Charlie Chaplin al doilea. Lista poate continua, dar consider că cele spuse sunt suficiente. (...)

Într-o familie cu mulţi copii se deprind mult mai repede şi abilităţile de comunicare. În fond, comunicarea într-un colectiv de mai multe vârste are avantajele sale suplimentare: având grijă de cei mai mici, copiii învaţă să fie independenţi, capătă siguranţă în propriile puteri. Iar micuţul, având alături un frate sau o soră mai mare, se simte mai protejat.

(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de preot Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 245-246)