Totul este chemat în lume să păstreze fidelitatea faţă de esenţa sa primordială. Ca atare, şi femeia trebuie să aibă îndrăzneala de a fi în toate, şi de a rămâne în toate, femeie. În tot ce face, ea trebuie să aducă eternul feminin şi să respingă ceea ce vine în contradicţie cu acesta. Ea nu are de ce să se asemene cu bărbatul, însuşindu-şi comportamentul acestuia. Dimpotrivă, ea trebuie să aibă propria sa ardoare, trebuie să rostească lumii propriul său cuvânt.

De dragoste are nevoie lumea, iar femeia este adevăratul izvor al dragostei. Să rămână credincioşi naturii lor au nevoie astăzi oamenii, iar floarea eternului feminin a fost creată tocmai pentru fidelitate. Omenirea de astăzi e sterilă pentru că a pierdut intuiţia şi, ca atare, chemarea femeii este cea de a arăta toată eficacitatea puterii contemplative inerente eternului feminin: în religie, artă, cercetări, medicină.

Ca niciodată până acum, jumătatea bărbătească are nevoie de serviciile îngerului păzitor pentru a găsi din nou calea adevărată în cultura spirituală şi a merge pe ea – şi femeia va lua asupra sa această sarcină şi va purta până la capăt povara ei... Şi cu cât o va face în mod mai independent şi cu mai multă încredere, cu atât mai bine. (Ivan Ilin)

(Viața de familie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2009, pp. 52-53)