Bărbaţilor nu le plac subînţelesurile şi „misivele” ascunse. Lor le place să „pună fiecare lucru pe raftul lui”. Femeia vede rezultatul final, pe care ea îl consideră important pentru ea, sau pentru familie, sau mai ştiu eu pentru ce: ea vede, s-ar putea spune, problema în ansamblul ei.

Pentru bărbat, însă, importantă este rezolvarea problemei, ceea ce premerge rezultatului, lanţul logic care duce la scopul final – şi acest lucru îşi are, de asemenea, rădăcinile în capacitatea şi menirea bărbatului de a lua decizii.

Femeile nici nu au cine știe ce nevoie de obișnuita logică masculină. Ele pot admira construcţiile logice ale bărbatului ca pe un ornament extravagant, dar de procedat procedează potrivit intuiţiei şi sentimentelor lor. De exemplu, femeile sunt foarte puţin interesate de structura automobilului, de felul cum toți aceşti arbori cotiți, toate aceste pistoane şi pinioane pun în mişcare maşina. Dacă învaţă ceva din toate acestea, învaţă exact atât cât îi trebuie ca să repare maşina dacă se întâmplă ceva pe drum.

Pentru bărbaţi, unele concepţii şi raţionamente ale femeilor par ridicole, banale şi mărginite, însă acestea sunt adesea mult mai apropiate de viață și de realitate decât construcţiile raționale şi logice ale bărbaţilor.

De aceea, aceştia nu trebuie să fie tranşanţi, ci să mai dea atenţie şi spuselor femeii, încercând să-şi explice şi să înţeleagă sensul lor. Pe de altă parte, dacă femeia vrea ca spusele ei să se bucure de atenţie trebuie să înveţe să-şi expună ideile ordonat, să le facă inteligibile pentru bărbat.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 34-35)