Ce alegi să îi transmiţi copilului tău?

Părinții sădesc în proprii lor copii valorile, ideile și ticurile verbale cu valențe negative pe care le folosesc în fiecare zi, conștient și inconștient.

Analizează-te un pic:

  • care îţi sunt valorile
  • care sunt ideile în care crezi cu tărie
  • care îţi sunt ticurile verbale cu valenţe negative.

Toate acestea le transmiţi copiilor tăi.

De exemplu, dacă pentru tine valoarea supremă o reprezintă banii – asta transmiţi copilului tău. Şi el va crede că banii sunt cel mai important lucru în viaţă. Căci „cu bani poţi cumpăra orice”, nu-i aşa?

Alt exemplu: Orice succes se obţine cu multă trudă, cu multă chinuială, cu efort şi, de fapt, a obţine un succes este ceva foarte greu. Şi copilul preia această filosofie, că trebuie să treci printr-un mare chin înainte de a ajunge la bucuria succesului. Ba mai mult, preia şi starea de spirit corespunzătoare – e greu, e greu, e greu... Numai că această teorie nu e tocmai adevărată, pentru că, în general, cei care ajung la un mare succes, într-un anumit domeniu, sunt cei care şi-au urmat marea pasiune a vieţii lor. Iar să munceşti serios pentru a-ţi urma o pasiune nu este deloc greu sau chinuitor, dimpotrivă, este o mare bucurie.

Un exemplu de tic verbal: „Stai cuminte [sau alt îndemn], că râde lumea de tine [sau râd copiii de tine]!”.  Repetându-i copilului mic acest lucru, că râde lumea de el, şi continuând să i-l spui şi când este ceva mai mare, reuşeşti să-i instalezi în suflet teama de lume şi să-l faci un mare timid. Îl blochezi. Va prefera să tacă, în loc să vorbească – pentru ca lumea să nu râdă de el; va prefera să piardă cine ştie ce oportunităţi în loc să acţioneze – de teamă să nu se facă de râs, să nu fie ridicol, de teama lui „râde lumea de tine”.

(Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omorGhidul bunelor maniere pentru părinţi,  Editura Coresi, București, 2010, pp. 111-113)

De la același autor

Ultimele din categorie