Noi încurajăm o atmosferă prielnică iertării și pocăinței prin intervențiile noastre părintești – fără să înlocuim astfel limitele și urmările negative, ci ca un adaos la ele. Îi putem învăța pe copiii noștri de fiecare dată când se poartă urât, rănesc pe cineva, întrerup pe cineva, strică ceva – lista poate continua la nesfârșit – să își ceară iertare.

A-i învăța pe copii să ceară iertare și să ierte schimbă atenția de la comportamente nedorite și nedreptăți către dragoste, bunătate și respect. Dacă tot stabilim urmări negative pentru fiecare faptă urâtă, viața de familie devine doar o serie de repercusiuni cauzate de greșeli. În schimb, dacă le cerem copiilor să-și ceară iertare, viața de familie este plină de reveniri pe calea cea bună. Cu cât mai mult casele noastre sunt pline de iertare, cu atât copiii noștri învață că fiecare mai greșește, poate chiar des, și fiecare se află pe calea devenirii și a învățării.

Sentimentele de regret se vor înfiripa la copiii noștri, ca și empatia, pe măsură ce se maturizează și îi văd pe alți copii cum își cer iertare. Este un dar să le dăruim copiilor noștri disciplina pocăinței și regretului chiar înainte ca ei să o înțeleagă întru totul.

Pentru a-i învăța ce este pocăința, redu repercusiunile dacă cel mic se căiește. Când copilul tău repetă aceeași greșeală, nu mări miza sporind pedepsele. Iartă și menține limitele neschimbate și repercusiunile.

Să iertăm des și de îndată. Noi încurajăm o atmosferă prielnică iertării prin faptul că ne iertăm repede copiii atunci când se poartă urât. Asta nu exclude nevoia de a stabili limite pentru comportamentele lor. A ne ierta copiii înseamnă a ne dezbăra de sentimentele de teamă, durere, rușine, frustrare, furie sau resentiment atunci când se poartă urât. Dacă limitele noastre sunt ferme și așteptările noastre clare, a ne ierta copiii nu înseamnă îngăduință, ci dragoste. Iertarea noastră îi învață pe copii că, înainte de orice, îi iubim și îi respectăm indiferent cum se poartă sau cât de mult se luptă cu limitele și repercusiunile noastre.

Să avem obiceiuri legate de iertare

Se cuvine ca la sfârșitul fiecărei zile să îi ceri iertare fiecăruia dintre copiii tăi și să îi înveți și pe ei să ceară iertare. Astfel, copiii învață că înainte de culcare este vremea să ne iertăm unul pe altul. Ritualurile săptămânale de iertare sunt modalități importante prin care familia se poate pregăti pentru mersul la biserică duminica. A cere iertare tuturor înainte de a merge la biserică creează o legătură între viața din căminul nostru, cu toate luptele din timpul săptămânii, și Sfânta Liturghie.

Obiectivul nostru, ca părinți, este să îi învățăm pe copii că Dumnezeu Se află în centrul vieții noastre de familie. Copiii învață acest lucru pe măsură ce noi facem legătura dintre luptele vieții de familie cu Biserica. În toate familiile oamenii păcătuiesc, fac greșeli și se rănesc unul pe celălalt. Toți părinții mai eșuează într-un fel sau altul. Numai cu Hristos în centrul vieții noastre de familie putem restabili relațiile pe care le-a stricat păcatul. Când ne rănim unul pe altul, noi păcătuim și față de Dumnezeu. Mersul la spovedanie este calea de a ne îndrepta relația cu Dumnezeu. Este necesar pentru copiii noștri să facă legătura dintre ceea ce învățăm acasă și harul vindecător al lui Dumnezeu care există în viața Bisericii.

Să cultivăm acasă o atmosferă prielnică rugăciunii

Nu numai că avem nevoie de rugăciune ca să ne întărim în interacțiunea noastră cu cei mici, dar avem nevoie de rugăciune pentru a-L pofti pe Dumnezeu în lucrarea de a ne crește copiii. Noi îi creștem împreună cu El și avem nevoie de El ca să transfigurăm inimile copiilor noștri. Ar trebui să ne rugăm pentru copiii noștri, iar răspunsurile adecvate pe care le dăm, ca părinți, ar trebui să fie o expresie a rugăciunii. Tocmai o viață de rugăciune acasă ne sprijină să ne dezvoltăm îndemânarea ca părinți și le dă posibilitatea copiilor noștri să aibă experiența harului lui Dumnezeu în mod profund și personal.

Rugăciunea ne ține inimile ațintite la Hristos și mințile atente la obiectivele noastre pe termen lung.

Pentru a crește copii întru Împărăție, este nevoie ca noi să îmbunătățim modul în care interacționăm cu ei în fiecare situație și să facem legătura dintre inimile și căminele noastre cu Hristos și Biserica Lui. În acest fel, copiii noștri vor simți dragostea lui Dumnezeu în casa noastră și-L vor întâlni pe Hristos și Biserica Lui în sânul ei. Astfel, când ei vor pleca din căminul nostru, Îl vor purta în inimile lor pe Hristos și Biserica Lui, care să îi îndrume către Împărăție.

(Îndemnuri extrase din cartea „Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu”, Editura Sophia, București, 2017, scrisă de Philip Mamalakis)

Îți mai recomandăm și: Cum pregătim copiii pentru a ține piept greutăților vieții

Cum înveți copilul să-și ceară scuze în mod sincer