Ce reprezintă familia pentru noi?

Ne punem întrebarea: pentru noi ce este familia? Pe soţ şi pe soţie i-a unit Dumnezeu în căsătorie? Familia este, și pentru noi, prezenţa Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în lume? Pentru noi, lipsa copilului este o neîmplinire, ca reprezentare numai, a ceea ce noi suntem datori să recunoaştem că suntem? Sau cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Taina aceasta mare este în Hristos şi în Biserică” răsună în inimile noastre?

Este o temă care privește România, care privește întreaga lume, familia, și care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului. 

Nu este cineva care să observe cum a ajuns omul într-o întunecime a minţii atât de profundă. În afară de gravitatea avortului, în afară de gravitatea divorţului, puţini mai încercăm să înţelegem de ce se întâmplă toate acestea. Înţelegând de ce se întâmplă acestea, nu scade gravitatea faptei, dar se poate ajunge la anularea cauzei. Scăpăm de efect, dacă studiem cauza.

Ne punem întrebarea: pentru noi ce este familia? Pe soţ şi pe soţie i-a unit Dumnezeu în căsătorie? Familia este, și pentru noi, prezenţa Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în lume? Pentru noi, lipsa copilului este o neîmplinire, ca reprezentare numai, a ceea ce noi suntem datori să recunoaştem că suntem? Sau cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Taina aceasta mare este în Hristos şi în Biserică” răsună în inimile noastre?

Atunci când suntem soţi, înţelegem că reprezentăm Biserica? Atunci când suntem soţi, înţelegem că reprezentăm pe Hristos? Atunci când suntem soţi, înţelegem Cine este Hristos, capul Bisericii? Când suntem „biserică”, când suntem soţii, înţelegem că noi suntem create din coasta lui Hristos? Căci Biserica, în chip nevăzut, a luat naştere din coasta lui Hristos, prin vărsarea Sângelui pe Cruce, iar în chip văzut la Rusalii.

Înţelegem, oare, că este Hristos Capul nostru, dar noi suntem corpul şi mădularele, iar împreună formăm ceea ce se poate continua ca omenire, perpetua ca ceea ce Dumnezeu a lăsat să fie şi apoi a sfinţit şi sprijină să existe în continuare?

Toate aceste întrebări rămân întrebări şi aşteaptă răspunsul, dar nu un răspuns pe care să ni-l dea cineva, ci un răspuns care să vină dinăuntrul nostru.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 211-212)

De la același autor

Ultimele din categorie