Ce să faci dacă, atunci când te rogi, din camera fiului/fiicei se aude o muzică ce te înnebuneşte?

În funcţie de relaţiile din fiecare familie, desigur că sfera reacţiilor părinteşti poate fi foarte largă. Dacă, din diferite motive, copilul dumneavoastră a crescut neîmbisericit (dumneavoastră înşivă ajungând în Biserică foarte târziu, iar copilul crescând fără a putea fi educat ca un creştin ortodox, acum se comportă ca atare), atunci cel mai bine e să cumpăraţi dopuri ca să vă feriţi de zgomotele care nu vă plac. Cel mai important este ca, rugându-vă Domnului, să nu fiţi tot timpul supărat că atunci când vă rugaţi se aude muzica din camera vecină, căci este în parte şi responsabilitatea noastră pentru că adolescentul ascultă o astfel de muzică, iar nu cântări bisericeşti.

Dacă însă e vorba despre un adolescent creştin ortodox, care trece printr-o fază dificilă, atunci părintele trebuie să-i spună clar: „Dragul meu, acum să închizi această muzică sau să-ţi pui căşti, fiindcă eu vreau să-mi fac pravila de seară”. Într-o familie care are conştiinţa creştinismului, preocupările duhovniceşti nu trebuie să fie umbrite de odihnă şi distracţie.

În acest caz, este foarte important să nu ne ruşinăm de arătarea credinţei noastre. De aceea, chiar dacă copilul vrea să asculte muzica ce-i place, să facă aceasta fără a-i deranja pe ceilalţi membri ai familiei. Cel mai important în astfel de situaţii este să nu-ţi ieşi din fire.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 264-265)