La fel ca şi tine, copilul tău este o fiinţă liberă. Respectă-i libertatea!

Deşi este – la început, total – dependent de tine, copilul tău este şi el o fiinţă liberă, care are dreptul de a i se respecta libertatea şi demnitatea. Tu, ca părinte, ai datoria de a-l face să se simtă liber, de a-l ajuta să-şi trăiască această libertate frumos, pentru a deveni un om împlinit, fericit.

Copilul nu este un apendice al personalităţii tale. Între tine şi copilul tău nu trebuie să existe relaţii de subordonare, ci de iubire. Dacă există iubire, nu există ierarhii de tipul „eu sunt şeful şi tu subalternul, eu dispun, că sunt adult şi ştiu, iar tu execuţi, că eşti mic şi nu ştii”.

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

(Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor. Ghidul bunelor maniere pentru părinţi,  Editura Coresi, București, 2010, pp. 73-74)