Este de folos să studiem ştiinţele şi artele, însă este neapărată nevoie să învăţăm să vieţuim creştineşte. Luaţi seama la aceasta, părinţilor, care să nu fiţi ucigaşi ai copiilor pe care i-aţi adus pe lume. Tată adevărat nu este cel care a dat naştere, ci acel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa. Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună.

Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. „Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 19).

Ferice de tatăl care a născut şi spre viaţa vremelnică, şi spre cea veşnică, dar nevrednic este părintele care a născut copii spre viaţa vremelnică, dar le-a zăvorât uşa către cea veşnică fie prin proasta creştere, fie prin smintelile pe care le-a făcut! Mai bine ar fi pentru om să nu se fi născut, decât să se nască şi să fie în pierzare veşnică. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

(Cum să educăm ortodox copilul: 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 63-64)