Învățătura fără suflet și libertatea fără minte – rețetă pentru un copil fără inimă

Creşterea copiilor

Învățătura fără suflet și libertatea fără minte – rețetă pentru un copil fără inimă

    • Învățătura fără suflet și libertatea fără minte – rețetă pentru un copil fără inimă
      Învățătura fără suflet și libertatea fără minte – rețetă pentru un copil fără inimă

      Învățătura fără suflet și libertatea fără minte – rețetă pentru un copil fără inimă

Cei doi ne-au zis: „Luaţi cadavrul acesta şi duceţi-l de aici”. Le-am răspuns că ambulanţa nu este obligată să ridice cadavre: „Doar este tatăl vostru. Spălaţi-l şi îngropaţi-l creştineşte”. „N-avem nevoie de el aici”, au răspuns. „Ne este silă.” „Cum adică, vă este silă de tatăl vostru?”. Atunci, au întrebat: „Dar, ambulanţa de unde este obligată să ridice cadavrele?”. Noi, naivi, am răspuns: „Numai din locurile publice, din uzine, fabrici...” „Dar, scara blocului este loc public?”, au întrebat. „Public”, am răspuns noi. L-au târât pe tatăl lor afară: „Acum, luaţi-l”. 

Părinte, ştiu câteva familii în care copiilor li s-a dat libertate totală. Ei n-au îndatoriri casnice, sunt lăsaţi cu totul de capul lor: fetelor de vârstă şcolară li se permite să se plimbe până târziu, să-şi planifice cum vor timpul, să-şi cumpere lucruri aşa cum vor.

Aţi fi de acord ca fiul dumneavoastră să se însoare cu o asemenea fată? Eu unul, nu. Cine are nevoie de asemenea domnişoare, care nu sunt în stare decât să mănânce, să bea şi să se plimbe? Dar, simţul răspunderii unde este?

Păi, ele merg la şcoală, au succese la învăţătură...

Învăţătura nu este totul. Iată un exemplu din practica mea medicală, când eram doctor pe ambulanţă. Ne-am dus la o familie unde tocmai murise un bătrânel. Alături erau fiul şi fiica lui, amândoi cu studii superioare – de altfel, din felul cum arăta casa se vedea că trăiesc în ea oameni cu carte. Ei bine, cei doi ne-au zis: „Luaţi cadavrul acesta şi duceţi-l de aici”. Le-am răspuns că ambulanţa nu este obligată să ridice cadavre: „Doar este tatăl vostru. Spălaţi-l şi îngropaţi-l creştineşte”. „N-avem nevoie de el aici”, au răspuns. „Ne este silă.” „Cum adică, vă este silă de tatăl vostru?”. Atunci, au întrebat: „Dar, ambulanţa de unde este obligată să ridice cadavrele?”. Noi, naivi, am răspuns: „Numai din locurile publice, din uzine, fabrici...” „Dar, scara blocului este loc public?”, au întrebat. „Public”, am răspuns noi. L-au târât pe tatăl lor afară: „Acum, luaţi-l”. Vedeţi ce înseamnă învăţătura fără suflet?

Este păcat, este o greşeală îngrozitoare să îi permiţi orice copilului, deoarece calităţile cum ar fi compasiunea, bunătatea, milostivirea nu se formează de la sine. Uitaţi-vă ce porecle jignitoare îşi dau copiii unii altora la şcoală, cu câtă cruzime se pot bate, cât de agresivi pot să fie... Copilul are nevoie să i se insufle simţăminte şi gânduri înalte.

Ce poate să crească dintr-un copil căruia i se permite totul? El va creşte iubitor de libertate, dar fără Dumnezeu în suflet. Înclinaţiile rele trebuie înăbuşite în faşă. Copilul trebuie să ştie ce înseamnă interdicţia, trebuie să ştie că sunt lucruri care i se refuză. Mai bine să întrebe o dată în plus: „Tata, pot să fac asta?”. (Preotul Gheorghe Romanenko)

* Părintele Gheorghe Romanenko este parohul bisericii din satul Borisovo, regiunea Moscovei. Pe lângă asta, Părintele Gheorghe este un medic cunoscut, specialist în psihiatria pediatrică.

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 89-90)

Vezi și: Protejându-i fără discernământ, părinții își sabotează copiii