Crescând copii, nu vom fi nerăsplătiţi, o spune Sfântul Apostol Pavel: „Dacă are mărturie de fapte bune: dacă a crescut copii...” (I Timotei 5,10). Nu e puţin lucru să-I oferi lui Dumnezeu copiii pe care El ţi i-a dăruit. Dacă părinţii pun o temelie bună educaţiei copiilor lor, vor primi o mare răsplată, aşa cum vor fi pedepsiţi dacă îi vor neglija. Eli, de pildă, şi-a pierdut mântuirea din cauza fiilor lui, pentru că trebuia să-i sfătuiască. De bună seamă că îi va fi sfătuit, dar nu aşa cum trebuia. El n-a vrut să-i supere şi s-au pierdut, şi el şi ei.

Ascultaţi, părinţilor. Educaţi-vă copiii întru învăţătura şi certarea Domnului, cu cea mai mare grijă. (...)

Sălbatică e tinereţea şi de aceea are nevoie de mulţi învăţători, su­praveghetori, pedagogi, însoţitori şi dădace. Totuşi, e plăcut s-o îmblân­zeşti. Tinereţea seamănă cu un cal sau cu o sălbăticiune nedomesticită. Dacă însă îi dăm unui copil de la cea mai fragedă vârstă reguli, mai târziu n-o să ne mai ostenim, pentru că obiceiul a devenit deja lege.

Nu trebuie nici să le dăm tot ce li se pare plăcut, dar nici să le facem rău, lipsindu-i de cele necesare, sau să le facem hatârul doar pentru că sunt copii.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, p. 37)