Cununia religioasă, fără cununia civilă

Caută și păzește buna rânduială, pentru că și ea este pusă să te păzească pe tine. Dacă o vei neglija și-i vei desconsidera rolul și ea te va neglija și te va lăsa să cazi.

Sunt unii credincioşi care solicită să se cunune numai religios, iar la Primărie nu, invocând diferite motive. Este bine să se facă acest lucru?

Nu este bine. Aparent, s-ar motiva că nu contează cununia civilă atât de mult înaintea lui Dumnezeu, ci cununia religioasă. Am spus aparent, pentru că, Dumnezeu leagă legile sale Dumnezeieşti de cele pământeşti. Lui Moise îi porunceşte Dumnezeu orice lege si orice manifestare cultică, pe care trebuie să o îndeplinească poporul evreu. Observăm că multe din legile civile şi omeneşti din viața socială a acestui popor, sunt poruncite de către Dumnezeu cum şi în ce chip să se împlinească. De multe ori legile pământeşti sunt întruchiparea celor cereşti şi legile cereşti sunt model legilor date de Dumnezeu pe pământ. Legile pământeşti trebuie să fie în deplină armonie cu cele cereşti. Atunci când sunt în contradicţie, se petrece pe pământ dezordinea, haosul şi neorânduiala, aducând foarte multă suferinţă între oameni şi în acelaşi timp şi mânia lui Dumnezeu.

Din păcate, la cârma unor popoare mai vin şi oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi fac legi cu care sfidează pe Dumnezeu. Cel mai viu exemplu este exemplul guvernanţilor noştri care, pentru nişte avantaje şi promisiuni efemere şi a unui ideal fără de care puteam trăi fericiţi, pe care le promit cei fără de Dumnezeu dar care se fălesc cu bogăţia lor, de a fi recunoscuţi că trăim pe pământ european, vor să convingă poporul român sărman şi curat cu credinţă că homosexualitatea şi sodomia sunt nişte drepturi ale omului şi nu păcate. Dacă vor reuşi să facă lege dând libertate poporului să devină homosexuali, atunci această lege va supăra pe Dumnezeu, va fi o lege vrăjmaşă poruncii lui Dumnezeu, a poruncii a 7-a „Să nu trăieşti în desfrânare”. Această lege vrăjmaşă, îl va ajuta pe diavol să câştige multe suflete. Această lege va adormi conştiinţa multor necredincioşi, împătimiţi şi desfrânaţi. Această lege va lua şansa multor oameni de a se întoarce de la păcatul lor şi a vedea în acest păcat pierderea mântuirii lor. Pe aceşti oameni răi legiuitori Dumnezeu îi va pierde de pe faţa pământului şi-i va chema la judecată, şi vor răspunde pentru sufletele pierdute şi osândite datorită legii lor. De ce ţi-am dat acest exemplu? Pentru că este cel mai actual. Articolul 200 din Codul penal pe care vor să-l abroge pentru a putea adopta legea homosexualităţii, este legea care susţine porunca dată de Dumnezeu: „să nu trăieşti în desfrânare”. Tot aşa şi cu primirea Tainei Sfintei Cununii. Este legată primirea Cununiei religioase de căsătoria civilă.

Căsătoria civilă este o garanţie pentru cununia religioasă. Mai greu se pot despărţi tinerii care sunt cununaţi şi civil decât dacă ar fi fost cununaţi numai religios. Pentru desfacerea cununiei civile trebuiesc multe demersuri, foarte anevoioase, cu multe justificări în faţa judecătorului, suportând tot felul de umilinţe şi de înfăţişări, aşteptând termene, căutarea de martori şi plătind avocaţi. Toate acestea, fac ca despărţirea celor doi să fie anevoioasă şi de multe ori tinerii renunţă la pornirea lor de a se despărţi mai dându-şi o şansă de împăcare. De multe ori, vor să se despartă pentru câteva vorbe aruncate la întâmplare, unii din vanitate, din mândrie, sau dintr-o banală ceartă pe motive neîntemeiate şi copilăreşti. Dar fiind legaţi si civil, legătură care implică atâtea piedici şi timp de judecată pentru a o desface, dă timp tinerilor de a se mai gândi, de a-şi revizui comportamentul, de a vedea unde au greşit şi de a îndrepta lucrurile pe făgaşul cel bun. Dacă s-ar fi cununat numai religios, despărţirea lor era mai uşoară, şi dintr-un capriciu, fără să dea socoteală nimănui se despărţeau. În vechime, când era mai multă credinţă, mai multă conştiinţă şi mai multă frică de Dumnezeu, atunci când cununiile atât cea civilă cât şi religioasă se săvârşeau la Biserică, şi Biserica era aceea care elibera Certificatul de Căsătorie, şi fără acordul ei nu se desfăcea nicio căsătorie, era o garanţie.

În concluzie, din punctul acesta de vedere căsătoria civilă este o garanţie pentru cununia religioasă şi în acelaşi timp, respectarea poruncii lui Dumnezeu: „Ceea ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă”. Ce pericole pândeşte nerespectarea obligativităţii de a prezenta la cununia religioasă şi certificatul cununiei civile?! În primul rând, pericolul pe care l-am prezentat mai sus, cel de a se despărţi foarte repede şi pentru motive neîntemeiate; în al doilea rând, cei ce nu se cunună civil, ci numai religios, pentru faptul că se pot despărţi foarte uşor fără să spună preotului care să intervină şi să ceară insistent desfacerea cununiei religioase pe lângă chiriarhul locului, şi cununându-se religios cu o altă persoană, devin bigami în cununia religioasă. Dacă nu i se desface cununia religioasă de către episcop de prima soţie şi cununându-se religios cu a doua, în faţa lui Dumnezeu, are două cununii şi în acelaşi timp două soţii. Aceştia în momentul în care nici cu a doua soţie nu se pot înţelege şi se despart părăsindu-o şi se cunună religios cu a treia, are trei cununii şi trei soţii, ș.a.m.d.

Ca preot, nu poți spune că este păcatul lor şi ei vor răspunde, pentru că păcatul lor este consimţit de tine, legătura cununiei este săvârşită de tine şi nu vei putea niciodată să păzeşti de unul singur această legătură pentru a nu se transforma în păcat.

De aceea caută și păzește buna rânduială, pentru că și ea este pusă să te păzească pe tine. Dacă o vei neglija și-i vei desconsidera rolul și ea te va neglija și te va lăsa să cazi.

(Pr. Ilarion Argatu, Despre căsătorie, Editura Mila Creștină, Fălticeni, 2007)

De la același autor

Ultimele din categorie