Altă dată, doi părinţi evlavioşi (tatăl era inginer, mama educatoare) s-au dus la Părintele Porfirie ca să-i ceară sfatul în privinţa copilului lor, un adolescent foarte neastâmpărat.

– Părinte, i-au spus, copilul a crescut şi avem mari probleme cu el! Întârzie serile, nu ne ascultă, e obraznic şi frecventează un anturaj prost.

Atunci părintele le-a răspuns:

– De-acum înainte să tăceţi. Ascundeţi-vă cucernicia ca să nu îl provocaţi. În acest moment el se simte ca şi cum voi aţi fi bine îmbrăcaţi, cu haine de sărbătoare, iar el ar fi „jegos” şi „zdrenţăros”. Se simte provocat tocmai de prezenţa voastră „cucernică”, ce îl îndepărtează şi îl întărâtă.

(Gheorghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie. Părinte duhovnicesc și pedagog, traducere de Cristina Băcanu, Editura Bunavestire, Bacău, 1999,  pp. 104-105)