Ce moşteneşte omul şi ce dobândeşte după ce se naşte?

Mulţi psihologi spun că, de cele mai multe ori, se vede clar că acestea sunt ereditare, că sunt trăsături moştenite de la părinţi. Vin însă alţi psihologi şi spun: Oare, toate acestea sunt bunuri moştenite?

Astăzi psihologii nu pot încă să clarifice, să lămurească foarte bine ce moşteneşte, de fapt, omul şi ce dobândeşte după ce se naşte. Atunci când începe să crească, copilul prezintă anumite manifestări. De unde vin aceste manifestări ale sale, aceste trăiri ale sale, de unde vine întreaga alcătuire a copilului? Vin din originile sale, adică sunt ereditare sau sunt dobândite?

Mulţi psihologi spun că, de cele mai multe ori, se vede clar că acestea sunt ereditare, că sunt trăsături moştenite de la părinţi. Vin însă alţi psihologi şi spun: Oare, toate acestea sunt bunuri moştenite? Sau, copilul, în pântecele mamei fiind, a avut anumite trăiri şi a fost influenţat? Sau, mai curând, imediat după ce s-a născut, a asimilat un anume gen de trăiri, odată cu afecţiunea mamei, a părinţilor în general şi a celor apropiaţi? Este oare posibil ca acestea să fie asimilate de aşa manieră încât să pară că sunt ereditare, să pară că le-a dobândit odată cu zămislirea?

Aceasta, desigur, - dacă cea de a doua opinie este mai corectă - înseamnă că, în cele din urmă rămâne un foarte mic spaţiu, foarte mică probabilitate pentru ca ele să se datoreze eredităţii. Înseamnă că, dacă ne descotorosim extrem de greu de ceea ce moştenim, tot aşa de greu scăpăm în viaţa noastră, de cele mai multe din lucrurile pe care le dobândim în primii ani de viaţă, lucruri care ne apasă pe fiecare dintre noi.

(Arhim. Simeón Kraiopoulos, Părinţi şi copii, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 24)

De la același autor

Ultimele din categorie