Mai întâi, e nevoie să vezi ce trebuie schimbat. Analizează ce se întâmplă în casa ta şi gândeşte-te ce anume din comportamentul copiilor te deranjează. Gândeşte-te şi roagă-te asupra felului în care ai vrea să se schimbe lucrurile. Apoi, stabileşte nişte obiective clare, hotărăşte-te să lucrezi asupra lor şi aşteaptă-te să reuşeşti.

Recunoaşte că eşti un model foarte important pentru copii şi începe schimbarea cu propria persoană. Ei îţi urmează foarte des exemplul. Astfel, dacă observi trăsături de caracter, comportamente şi atitudini care nu-ţi plac, observă-te cu luare aminte şi sinceritate şi vezi dacă nu există acele trăsături şi la tine. Ţipi când eşti furios? Îţi ţii promisiunile pe care le faci? Cât durează la tine „imediat“? Odată identificate problemele în propria viaţă, roagă-te la Dumnezeu să te ajute să renunţi la obiceiurile rele şi să le înlocuieşti cu altele bune. Apoi, fii atent la atitudinea pe care o ai faţă de copiii tăi şi la modul în care comportamentul lor reflectă această atitudine. Meditează şi roagă-te pentru a vedea ce schimbări trebuie să faci în felul în care te raportezi la copii, pentru a putea ajunge să te bucuri de o relaţie de încredere şi respect reciproc cu ei.

Aşteaptă-te la ce e mai bun

Copiii tăi vor atinge sau chiar depăşi nivelul aşteptărilor pe care le ai faţă de ei. Dacă te aştepţi să se poarte urât, aşa se vor purta. Începe să comunici aşteptări mai înalte copiilor tăi. Arăta-le că tu crezi în faptul că ei sunt capabili de atitudini şi comportamente pozitive şi că aştepţi de la ei să-şi dezvolte un caracter puternic. Comunică-le clar ce aştepţi de la ei. Aşteptând ce e mai bun aceea vei primi.

Atunci când copilul tău face un lucru care te deranjează, întreabă-te: „De ce face asta? Care este scopul lui? Ce vrea să obţină făcând aşa? Cum mă simt eu, ca părinte, în această situaţie?” Trebuie să avem întotdeauna în minte faptul că toţi copiii greşesc uneori, cad, spun sau fac lucruri jenante. În loc să ne concentrăm doar asupra acestor evenimente care de cele mai multe ori sunt întâmplătoare, mai bine ne poziţionăm cumva în a observa evoluţia caracterului copilului pe termen lung. Situaţia respectivă trebuie corectată având în minte o imagine de ansamblu.

Nu faceţi treburi în locul copiilor voştri. Autorul cărţii ne îndeamnă să nu împlinim noi sarcinile de care sunt responsabili copiii noştri. Acele sarcini trebuie lăsate nerealizate până când le vor duce ei la capăt. Spre exemplu, dacă băiatul sau fetiţa este responsabilă cu a-şi pune hainele murdare în coşul de rufe şi nu le-a pus, nu va avea haine curate la şcoală. Mama nu e responsabilă să caute hainele murdare prin casă, aşa încât copilul le va purta pe cele murdare, până îşi va îndeplini sarcina cum trebuie. Tot în aceeaşi idee se înscrie şi faptul că orice activitate trebuie terminată înainte de a începe alta. Dacă nu au îndeplinit sarcina la care erau solicitaţi, trebuie insistat până o termină cum trebuie, înainte de a trece la o activitate preferată. Spre exemplu, dacă nu şi-a făcut încă temele, nu va avea voie să iasă la joacă sau să invite un prieten.

Porneşte cu finalitatea în minte

Trebuie să ne gândim şi să ne rugăm asupra a ce vrem să devină copilul nostru peste câţiva ani, când va creşte. Ce trăsături de caracter sunt importante? De ce? Ce paşi putem face acum pentru a pune o bază spre cum vrem să fie în viitor, spre calităţile pe care vrem să le dobândească?

Consideră petrecerea timpului cu copiii o prioritate. Deseori copiii se poartă urât pentru a atrage atenţia părinţilor. Oricât v-aţi chinui să vă învăţaţi copiii să se poarte frumos, nu va fi de ajuns dacă nu vă găsiţi timp pentru ei. Încercaţi să petreceţi timp de calitate cu copiii, astfel încât să clădiţi o relaţie apropiată, aşa cum au ei nevoie. Dacă îi veţi trata bine, dăruindu-le respect şi dragoste necondiţionată, vor începe şi ei să vă trateze la fel, în mod natural.

Foloseşte un stil autoritar în educaţie. Evită extremele nesănătoase, fiind prea permisiv ori controlând prea mult. Oferă-le copiilor ocazia să facă alegeri potrivit vârstei lor şi stabiliţi limite împreună. Dezvoltă o disciplină iubitoare; întreabă-i pe copii care e părerea lor cu privire la o situaţie, mai înainte de a sări la concluzii. Încurajează-i să gândească pentru ei, respectându-i şi pe ceilalţi.

Spune odată şi lasă-l. Oferă-le copiilor instrucţiuni doar odată şi aşteaptă apoi să le respecte. Nu-ţi repeta instrucţiunile. Spune doar o dată ce e de zis, apoi pleacă. Dacă nu au împlinit ce era de făcut, lasă consecinţele să vorbească, în aşa fel încât ei vor învăţa că e nevoie să te asculte de la început atunci când vrei să le spui ceva. Nu trebuie să le reaminteşti, să-i ameninţi, să-i răneşti ori să-i cerţi.

Dă-le putere copiilor prin acceptare, simţul apartenenţei în familie şi oportunitatea de a-şi clădi încrederea în sine prin asumarea unor responsabilităţi.

Încurajează-i, în loc să-i premiezi. Decât să le dai premii de fiecare dată când au împlinit o sarcină, încurajează-i pentru lucruri specifice, atunci când le observi. Când oferim recompense, acestea pot fi uneori nesincere şi mută preţuirea de pe activitatea în sine pe câştigarea premiului.

Fii consecvent şi rămâi pozitiv. Comunică întotdeauna acelaşi set de aşteptări şi respectă-le consecinţele. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să ai răbdare şi să rămâi încrezător în creşterea şi dezvoltarea copiilor tăi. Felicită-i pentru fiecare progres pe care-l observi.