E foarte important faptul acesta că noi zicem despre Sfântul Apostol Toma că a fost necredincios. Deşi există vorba aceasta „Toma necredinciosul”, într-un fel toţi au fost necredincioşi până s-au întâlnit cu Domnul Hristos, până ce Domnul Hristos a rânduit să fie încredinţaţi despre Învierea Lui. Deci nu numai Toma este necredinciosul, ci se poate spune că şi Petru şi ceilalţi ucenici, sunt necredincioşi în învierea Domnului Hristos. De ce? Pentru că ştim cum se spune despre învierea Domnului Hristos, că este mai presus de lume. Cum să poţi înţelege cu măsuri pământeşti, cu măsuri omeneşti lucrurile cele mai presus de lume, lucrurile cereşti? Nu se poate decât prin putereaa lui Dumnezeu. Vă aduceţi aminte cum a zis Domnul Hristos către Sfântul Apostol Petru când L-a mărturisit ca Hristos Fiul lui Dumnezeu Celui viu: „Fericit eşti Simone, că nu trup şi sânge ţi-a descoperit ţie aceasta, ci Tatăl meu Cel din ceruri” (Matei 16, 17). Deci, fără descoperirea dată de Tatăl Cel din ceruri, fără descoperirea făcută de Dumnezeu, nu poate omul să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu.

Lucrurile cereşti se înţeleg cu o minte sfântă, cu o minte înduhovnicită, cu o minte mai presus de lume, cu mintea lui Hristos. Fără mintea lui Hristos nu poţi înţelege lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu. Ori, schimbarea minţii o face Dumnezeu în sufletele noastre, dacă şi noi o dorim, iar dacă suntem încredinţaţi de Învierea Domnului Hristos înseamnă că El ne-a schimbat spre bine mintea noastră. A fost schimbată de Însuşi Domnul Hristos Cel Înviat cum L-a văzut Sfântul Apostol Toma, dar încredinţare lăuntrică, despre Învierea Domnului Hristos, tot din puterea Domnului Hristos o avem. Fără puterea, fără intervenţia Domnului Hristos, nu puteam noi înşine să ajungem să înţelegem lucrurile cele mai presus de lume, lucrurile cele dumnezeieşti. Aşa ceva nu se poate. Lucrurile lui Dumnezeu numai lui Dumnezeu îi sunt cu putinţă să le descopere în firea omenească, în mintea pământeană, când o face cerească, când o schimbă spre bine.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 114-115)