Felul în care pot lua amploare gândurile rele
Gândurile care au pătruns în rațiunile sufletești încearcă să ne subjuge mintea, sugerându-ne satisfacerea uneia sau alteia din poftele sau patimile aflătoare în suflet.
În continuare, vom recurge la experiența Sfinților Părinți pentru a ilustra felul în care pot lua amploare gândurile rele.
Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că gândurile pătimașe sunt stârnite de „patimile aflătoare în suflet”. Ele ne războiesc mintea și „o silesc la consimțirea cu păcatul”: „Astfel, biruitori fiind, o duc la păcatul cu cugetul, iar acest păcat săvârșindu-se, o duc în sfârșit, ca pe o roabă, la faptă. După aceasta, cei ce au pustiit sufletul prin gânduri, se depărtează împreună cu ele și rămâne în minte numai idolul păcatului”. Dacă nu vom alunga idolul păcatului din suflet printr-o pocăință intensă și îndelungată, el va constitui sursa multor dereglări ale structurii noastre sufletești.
Iată cum ne înfățișează Sfinții Părinți felul în care se cuibăresc gândurile pătimașe în noi și făgașul pe care îl urmează. Pentru a izbuti să ne debarasăm de ele, este necesar să intrăm într-o examinare mai amănunțită a lor. Gândurile care au pătruns în rațiunile sufletești încearcă să ne subjuge mintea, sugerându-ne satisfacerea uneia sau alteia din poftele sau patimile aflătoare în suflet. Acest stadiu se numește „ispitire” și nu se socotește drept păcat. O desfătare prelungită provocată de astfel de gânduri atrage atenția minții; dacă aceasta nu se va lepăda de respectiva pornire a poftei, va fi treptat absorbită de ea, și voința noastră se va contopi cu ea, consimțind astfel la făptuirea păcatului. Rezistența ne va slăbi, iar dacă păcatul va fi repetat, se va forma deprinderea și va apărea împătimirea – „după care toate forțele naturale ale omului devin roabele acesteia” (Arhimandritul Sofronie).
Prezența și contemplarea stăruitoare a gândurilor de satisfacere a plăcerilor contribuie în mod esențial la punerea în lucrare a patimilor. Drept aceea, Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne înfrânăm și să nu ne facem robi ai poftelor, sau, mai bine zis, să ne străduim să le preschimbăm în osârdie duhovnicească și să le respingem de îndată ce observăm că ne-au captivat mintea.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 255-256)