Un om înţelept, care a spus multe cuvinte de folos, le-a spus şi pe acestea: Femeia şi bărbatul să se înţeleagă bine între ei (Parafrază la Înţelepciunea lui Sirah 25, 1). De la început Dumnezeu a avut grijă ca soţii să trăiască în armonie. De aceea vorbeşte despre amândoi ca şi când ar vorbi despre unul, şi spune: Bărbat şi femeie i-a făcut (Facerea 1, 27); şi nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască (Galateni 3, 28). Pentru că nu poate exista legătură strânsă între doi bărbaţi aşa cum este legătura dintre un bărbat şi o femeie. De aceea şi David, plângând şi jelind pentru moartea bunului său prieten, Ionatan, pe care-l iubea foarte mult, nu l-a numit tată ori mamă, frate ori soră, ci a spus: Iubirea ta mi te-a făcut minune mai sus decât iubirile femeii (II Regi 1, 26). Şi într-adevăr, această iubire este mai presus decât toate. Celelalte iubiri sunt puternice, această însă este şi puternică şi neofilită. Pentru că există un instinct erotic care cuibăreşte în natura soţilor şi, fără să înţelegem cum, leagă cele două trupuri. De aceea încă de la început, din bărbat a provenit femeia, iar în continuare din bărbat şi femeie au provenit alţi bărbaţi şi alte femei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 102)