femeie

De ce în multe familii conduce femeia?

În familiile în care nu există tată şi mamă nu găseşti o ierarhie corectă. Bărbaţii crescuţi de mame singure sunt aproape toţi „băieţeii mamei”; nu se pot îngriji nici măcar de ei înşişi, cu atât mai puţin de familie.

Unde greşesc femeile, în relația cu soții lor?

Odată căsătoriţi, inima fiecăruia are nevoie să se întoarcă, dinspre familia care l-a născut, către noua familie pe care tocmai a format-o. Familia pe care Domnul a binecuvântat-o prin Taina Cununiei devine cea mai importantă în viaţa noastră. Ce înseamnă asta, aplicat în viaţa de zi cu zi? Înseamnă a înţelege, în primul rând, faptul că este firesc ca soţul ori soţia să fi învăţat să facă un lucru în alt fel decât am fost învăţaţi noi de către părinţii noştri. A fi deschişi la a primi „bagajul” celuilalt, a le pune împreună şi a alege ce e mai potrivit pentru cuplul pe care vrem, să-l formăm.

Regula de aur pentru buna înțelegere în familie

Pentru a înţelege ce gesturi şi ce cuvinte aşteaptă de la noi aproapele nostru, pentru a înţelege cum trebuie să ne purtăm cu el, trebuie să învăţăm să ne punem în locul lui ‒ dar să înţelegi alt om nu e deloc un lucru simplu. Deosebit de complicat este să înţelegi o fiinţă de sex opus. Totuşi, ştiind particularităţile psihologiei masculine şi ale celei feminine, putem reuşi.

Care este căsătoria care nu se va rupe niciodată?

Legătura dintre Căsătorie şi Euharistie este sugerată de relatarea nunţii din Cana (Ioan 2,1-11), pericopă adoptată în rânduiala actuală a „încununării”. Acesta este unul dintre numeroasele texte ale Evangheliei după Ioan, care fac referire la Botez şi la Euharistie ca Sfinte Taine: aşa cum apa este prefăcută în vin, tot aşa şi viaţa păcătoasă a omului poate fi transfigurată, prin prezenţa lui Hristos.

De ce se spune că bărbatul este cap femeii?

Dacă bărbatul este capul, femeia este inima! Şi inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiinţei omeneşti, este chiar locul unde Dumnezeu şi-a făcut locaş. Şi dacă ea este inima, e şi el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.

Instinctul matern este un dar extraordinar de la Dumnezeu

Atunci când mama îşi îngrijeşte fără greş, în mod instinctiv, copilul bolnav, inima ei contemplativă se atinge adeseori de cele mai profunde adâncuri ale suferinţei celuilalt. Legătura aceasta, care se produce din momentul acestei identificări tainice, o impulsionează pe femeie să folosească în viitor această capacitate, instinctul matern, şi asupra altor oameni.

Când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?

Să-l încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să-i înmoaie puţin inima. Apoi Hristos încet-încet va „debarca” în inima lui.

Mamele creştine – pildă de sfinţenie

Mamele sunt cele care au ostenit zi şi noapte. La pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au îndumnezeit şi i-au crescut în duhul acesta ortodox.

Sfaturi către o tânără

Să citeşti cărţi duhovniceşti, ca ele să îţi lumineze mintea, pentru ca sufletul tău să fie călăuzit pe drumul cel bun. Această învăţătură dumnezeiască să devină pentru tine zestre cerească şi bogăţia veşnică.

Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. 

Pagini