Din firea sa, femeia este mai înclinată să ceară sfat decât să ia decizii independente. (...)

Preoţii şi psihoterapeuţii ştiu cât de greu şi chinuitor le este femeilor să ia vreo hotărâre. După ce îi spui femeii: „Eu doar v-am sfătuit: restul depinde numai de dumneavoastră, nimeni nu poate hotărî în locul dumneavoastră”, tot nu se poate hotărî vreme îndelungată, iar câteodată lasă totul aşa cum e, aşteptând ca viaţa să pună toate punctele pe „i”-uri.

Conducătorii, şefii ştiu foarte bine cât de greu le vine femeilor să ia o decizie lucrătoare, ştiu cum ele aşteaptă mereu indicaţii de la bărbaţi – şi în asta, credeţi-mă, nu este nimic rău. Pur şi simplu aşa e natura, psihologia feminină. Orice paroh ştie că este mai uşor să lucrezi cu femeile, fiindcă ele sunt întotdeauna mai conştiincioase. Bărbatul este creier, el decide, poate foarte bine să explice, să facă un plan, dar partea activă, constructivă, este privilegiul inalienabil al femeilor.

Femeile îi respectă întotdeauna pe bărbaţii care sunt capabili să ia decizii şi tocmai asta aşteaptă de la soţii lor. Iată un fapt destul de interesant: fără soţ, unei mame îi este mai uşor să crească o fiică decât un fiu – şi asta nu numai pentru că băiatul are nevoie de autoritatea tatălui. Băiatul, chiar dacă este mic, este deja bărbat în esenţă, el poate cu uşurinţă să-şi supună mama propriei voinţe, poate s-o forţeze să acţioneze potrivit dorinţelor, capriciilor sale, poate începe să ia toate hotărârile în locul ei.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 30-31)

Vezi și: Ce calități să caut la viitoarea soție?

Mai știm să apreciem delicatețea și finețea femeii?