De ce învaţă oamenii prin durere şi suferinţă, şi nu prin plăcere şi fericire? Foarte simplu, fiindcă plăcerea şi fericirea obişnuiesc pe om cu mulţu­mirea cu lucrurile date în această lume, pe când durerea şi suferinţa împing pe om să caute o mai adâncă fericire dincolo de mărginirile lumii aces­teia... În durere şi suferinţă Hristos vorbeşte cu noi, şi pentru aceea bun este Dumnezeu că ni le dă; da, chiar şi răul - căci în toate acestea întrezărim câte ceva din ceea ce ar trebui să fie dincolo, dacă există cu adevărat ceea ce inimile noastre râvnesc aşa de mult. (Părintele Serafim Rose)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 146)