fericire

E neapărată nevoie de mărturisire

„Atunci mi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea și îndată ai ridicat pedeapsa păcatului meu.”

„Fericit este cel care botează copii!”

Să ştii că toţi copiii pe care îi primeşti din cristelniţă, la a doua venire vor merge înaintea sufletului tău până la porţile raiului. Acest lucru va fi mare cinste pentru tine şi mare ruşine pentru duhurile răutăţii din văzduh.

Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie

Căsătoria este unirea a două jumătăţi într-un întreg. Două vieţi sunt legate cu o legătură atât de strânsă, încât nu mai sunt două vieţi, ci una. Atât soţul, cât şi soţia poartă până la sfârşitul vieţii sfinţita răspundere pentru fericirea şi supremul bine al celuilalt.

Taina mântuirii și a fericirii

Crede, nădăjduiește, smerește-te și iubește pe Iisus Hristos!

Prin rugăciune, familia devine casă a lui Dumnezeu

Sunt sfințite toate: osteneala pentru întreținerea familiei, treburile de zi cu zi, tandrețea dintre soți; după cuvântul Apostolului.

În ce constă fericirea vieţii de familie?

Familia este calea directă prin care învăţăm să-I plăcem lui Dumnezeu, şi nu doar să ne bucurăm singuri, ci împreună cu Dumnezeu şi cu aproapele.

În primii ani de căsnicie, construirea noii familii are loc într-un ritm furtunos

Fără îndoială, în căsnicie principalul e dragostea, în lipsa căreia fericirea familială e imposibilă. Mai ales în primii ani de căsnicie, când construirea noii familii are loc într-un ritm furtunos.

Recâștigă-ți inima de copil!

Copiii nu cunosc răul, vulgaritatea și mizeria care pătrund în inima adulților, a celor care nu au putut să își păstreze măcar parțial puritatea inimii. Doar această puritate poate dărui pacea adevărată, bucuria și fericirea.

Căsătoria câştigată cu trudă este durabilă

Fericirea care urmează e profundă şi tot mai sfântă, până când într-o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Întristarea după moartea celor dragi și binecuvântarea lacrimilor

Firea trupească cere să plângem, pe când credința mângâie, amintind de legătura în duh ce ne leagă cu repausatul și faptul că el trăiește și este cu noi mai departe.

Pagini