fericire

Facem prea puține eforturi pentru a avea o familie armonioasă și fericită

Din păcate, pentru a clădi o viaţă de familie armonioasă şi fericită oamenii fac foarte puţine eforturi. Or, dacă fiecare familist ar înţelege că familia este, după credinţă şi Dumnezeu, principalul pentru el în această viaţă şi şi-ar fixa sarcina de a ajunge la unitate, armonie de vederi şi dragoste în căsătorie, negreşit şi-ar atinge scopul şi ar primi ca răsplată fericirea familială.

(Video) „Cei care se ocupă de copii sunt mereu fericiți” – PS Benedict

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit la Hramul Așezământului de copii „Sfântul Onufrie cel Mare” de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Floreşti, județul Cluj, în data de 12 iunie 2020.

Căsătoria câştigată cu trudă este durabilă

Fericirea care urmează e profundă şi tot mai sfântă, până când într-o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Scrisoare de la o familie împlinită

Bărbatul meu şi eu ne străduim să devenim mai buni şi credem cu desăvârşire că vom trăi uniţi nu numai în viaţa prezentă, dar şi în cea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită. Utopii şi iluzii?! Pentru alţii, poate. Dar pentru noi asta este o realitate vie.

Câte bunătăţi ne aduce Sfânta Împărtășanie

Această Pâine întăreşte inimile oamenilor, ridică pe cei căzuţi, întăreşte pe cei bolnavi, veseleşte pe cei întristaţi, luminează pe cei neînvăţaţi și vindecă pe cei suferinzi.

Copiii nu au datoria de a ne face fericiți

Avem multe probleme cu copii care sunt ruşinoşi, care simt foarte uşor vinovăţia, care reacţionează adesea cu furie, cu revoltă. De multe ori furia, şi împotrivirea, şi răzvrătirea arată o vinovăţie adâncă. Aceşti copii au fost încărcaţi cu datoria de a-i menţine pe părinţii lor fericiţi, bucuroşi. 

„Dacă sufletul iubeşte sincer rugăciunea, nu se mai poate despărţi de Părintele său”

Un astfel de suflet s-a obişnuit cu viaţa cerească şi trece din această viaţă, a multelor chinuri şi osteneli, la bucuria cea veşnică a fericirilor, ca unul ce s-a curăţit încă de aici.

Toate rugăciunile noastre adevărate rodesc la vremea lor

Dumnezeu ne-a poruncit să ne rugăm nu ca să afle El de ce avem nevoie – căci ştie dinainte de zămislirea noastră ce ne va trebui în fiecare clipă a vieţii – ci ca sub razele rugăciunii, sufletele noastre să crească, să se lărgească, să se înalţe şi să pârguiască. Dacă nu ne ascultă îndată rugăciunile înseamnă că nu doreşte să ni se întâmple ceea ce vrem noi, ci ceea ce El vrea. 

Prin rugăciune, familia devine casă a lui Dumnezeu

Sunt sfințite toate: osteneala pentru întreținerea familiei, treburile de zi cu zi, tandrețea dintre soți; după cuvântul Apostolului.

Nostalgia paradisului pierdut

Nostalgia paradisului nu mai e dorul de casă sau dorul de ţară din această lume, ci dorul de patria cerească a spiritului nemuritor. Ideea paradisului, adică a unui loc care a fost sau care va fi al fericirii veşnice, e universal omenească.

Pagini